Trilobiţi
| Trilobita | |||||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
 | |||||||||
| Clasificare științifică | |||||||||
| |||||||||
| Ordine | |||||||||
Trilobiții sunt cele mai cunoscute artropode marine fosile, care au fost grupați în clasa Trilobita. Conform datelor paleontolgice trilobiții au avut cea mai mare răspândire în perioadele Cambrian - Devonian, adică cu circa 526 - 250 milioane de ani în urmă. Ei au înflorit pe parcursul întregii erei paleozoice. La sfârșitul Devonianului majoritatea speciilor au dispărut, cu excepția ordinului Proetida. În cele din urmă, și aceștia au dispărut la aproxomativ la sfârșitul Permianului. Trilobiții sunt cele mai bogate în diversitate și răspândite fosile de animale. Datorită exoscheletul ușor fosilizabil până în prezent au fost descirse peste 17 mii de specii, un număr record printre organismele dispărute. Fosilele trilobiților au oferit informații importante la biostratigrafiei, paleontologiei, geologiei istorice și tectonicii. Trilobiții sunt adesea plasați în subîncrengătura Arachnomorpha (echivalentul cu Arachnata), deși sistematica lor are mai multe variante, în funcție de autori.
Trilobiții au practicat diverse moduri de viață. Unele specii erau bentonice, se deplasau pe fundul bazinelor acvatice, alte erau înotători activi și se hrăneau cu plancton. Stilul de viață a trilobiților se asemăna cu cel al artropodelor marine contemporane. Speciile din familia Olenida aveau relații de simbioză cu unele bacterii sulfurice, de la care provinea hrana lor.Când au fost descoperiți, de la trilobiți nu a mai rămas decât cuticula, cu funcție de exoschelet (deseori și aceasta incompletă). În depozitele sedimentare Lagerstätten, din Germania s-au păstra fosile de trilobiți cu unele părți de țesuturi moi corpului (picioare, branhii, musculatura și tractul digestiv), precum și structura fină a ochilor și exoscheletului.
Lungimea trilobiților varia de la 1 milimetru până la 72 de centimetri. Majoritatea speciilor avea 10 – 300 centimetri. Cel mai mare trilobit găsit până în prezent a fost Isotelus rex descoperit în 1998 de către savanții canadieni în rocile datate din Ordovician, pe malul golfului Hudson. Corpul este divizat ]n trei regiuni (tagme): cap (cefalon), torace și pigidiu.Cuticula este compusă din chitină încrustată cu calcit și minerale de calciu. Ea acoperă partea dorsală a corpului și se bucla până la marginea inferioară, numită dubllură.
În timpul năpârliri, cuticula se fisura între cap și torace, de aceea unele fosile de trilobiți sunt lipsite de unele dintre aceste regiuni. În cele mai multe gupuri de trilobiți, capul (cefalon) prezenta suturi faciale care ușurau năpârlirea. Corpul trilobiților se crește în perioada dintre desprinderea cuticulei vechi și întărirea celei noi.
Dinozauri
| Dinozaur Stare de conservare: Fosilă | |||||||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
 | |||||||||||
| Clasificare științifică | |||||||||||
| |||||||||||
| Ordine și Subordine | |||||||||||
| |||||||||||
Dinozaurii au fost animale vertebrate care au dominat ecosistemele terestre pe o perioadă de aproximativ 160 de milioane de ani, prima dată apărând pe planeta noastră cu aproximativ 220 de milioane de ani în urmă, la sfârșitul perioadei triasice. La sfârșitul perioadei cretacicului, acum circa 65 de milioane de ani, dinozaurii au suferit o extincție catastrofală cauzată de schimbarea temperaturii globale și de impactul Pământului cu un meteorit uriaș de 40 Km diametru în golful Mexicului, numit "Chicxulub", care a încheiat nu numai perioada de dominare a uscatului de către aceste animale, dar chiar și existența lor. Totuși, păsările moderne sunt considerate descendente directe ale dinozaurilor de tip theropod din familia răpitorilor, având drept prim reprezent pasărea "Archaeopterix", care a trăit cu 150 de milioane de ani în urmă.
Odată cu descoperirea primilor dinozauri la începutul secolului al 19-lea, scheletele lor fosilizate au devenit puncte majore de atracție în toate muzeele din lume. Dinozaurii au devenit într-o foarte scurtă perioadă de timp parte esențială a culturii globale a omenirii, devenind extrem de populari, mai ales în rândul copiilor. În sfârșit, ei au devenit parte integrantă și din multe cărți și filme renumite, așa cum ar filmul Jurassic Park. Noile descoperiri științifice privitoare la dinozauri sunt permanent aduse în centrul atenției generale de către mijloacele de informare în masă.
Termenul "dinozaur" este utilizat de asemenea frecvent pentru a desemna în general reptile preistorice, așa cum ar fi pelicozaurii, dimetrodonii, pterozaurii cu aripi, pleziozaurii, mozazaurii și ihtiozaurii acvatici, deși din punct de vedere științific aceste animale nu au fost dinozauri propriu-ziși.
Cuprins[ascunde] |
[modifică] Etimologie
Supraordinul "Dinosauria" a fost denumit formal de către savantul englez Richard Owen în 1842. Termenul este un cuvânt compus din cuvintele grecești δεινός (deinos, de groaza, formidabil) și σαύρος (sauros, "șopârlă" sau "reptilă"). Owen a ales această combinație lingvistică cu referire la proporțiile impresionante ale acestor animale, precum și la arsenalul lor formidabil de dinți și ghiare.De fapt dinozaurii erau extrem de diverși, făcând parte din subclasa Diapsida. Unii erau ierbivori (în general ornitischieni), alții carnivori (saurischieni). Unii erau bipezi, alții erau patrupezi, iar alții (precum amozaurul) erau și bipezi și patrupezi, după cum o cerea situația.Dinozaurii s-au răspândit în timpul dominației lor pe toată suprafața pământului și au cucerit aproape toate zonele (s-au găsit fosile de dinozauri până și în Antarctica), însă nu au reușit niciodată să cucerească nici aerul (unde dominau pterozaurii) nici apa (unde existau diverse reptile marine).Unii dintre ei erau ierbivori, pe când alții erau carnivori (speciile mari se hrăneau cu alte specii de dinozauri). Pentru a se proteja de speciile carnivore, ierbivorele au trebuit să se adapteze. Astfel sauropodele au atins dimensiuni considerabile.Alte specii au optat pentru deplasarea în grup sau pentru "arme" naturale împotriva carnivorelor.Un exemplu este Triceratops avea un guler osos în jurul gâtului și 3 coarne pe acesta cu care reușea să-l descurajeze chiar și pe celebrul T-Rex. Stegozaurul avea 3 spini la capătul cozii cu care se apăra împotriva atacatorilor.Hrana era o problemă în timpul dinozaurilor doar pentru speciile ierbivore. Plantele nu conțineau destule substanțe hrănitoare pentru a asigura necesarul zilnic al unui dinozaur; problema se agrava în cazul speciilor gigantice.Datorită insuficienței nutritive a hranei, un sauropod trebuia să-și petreacă majoritatea zilei mâncând, ceea ce îi lăsa puțin timp pentru alte activități ca de exemplu împerecherea. Ca și multe specii actuale probabil că și dinozaurii aveau diverse ritualuri de împerechere, deși oamenii de știință nu sunt ferm convinși de acest lucru. Gulerul osos si cele 3 coarne ale triceratopsului puteau fi folosite și pentru atragerea unei partenere, iar platoșele osoase de pe spatele stegozaurului puteau fi vascularizate pentru a deveni un punct de atracție pentru femele.
