Rodonit

Silicat de mangan-MnSio3
Rodonitul este un mineral răspândit, de obicei de calitate gemologică, este folosit în principal pentru ornament şi pentru fabricarea anumitor agenţi de lăcuire şi a pigmenţilor artistici.
Prima oară a fost găsit în 1819, şi culoarea sa este aproape întotdeauna roşie-rozalie sau roz. Etimologia provine de la grecescul rhodon, care înseamnă trandafir.
Mai rar apare sub formă de cristale, cel mai frecvent găsindu-se în forme neregulate, acestea fiind gravate şi şlefuite.

PIROXENOIZII
Rodonitul face parte din grupul prioxenilor, şi subclasa inosilicaţilor. Piroxenii sunt silicaţii anumitor metale, apărând frecvent în lava vulcanilor.
PLEOCROISMUL
Cristalele sale mai pot fi transparente, însă acestea se găsesc foarte rar şi prezintă fenomenul de plocroism, adică îşi schimbă culoarea în funcţie de poziţia sursei de lumină.
UTILIZĂRILE
Rodonitul este tăiat în caboşon, sau este gravat şi poate fi folosit la camee şi mărgele. Alte utilizări industriale nu prea mai are, în afară de faptul că este folosit la agenţi de lăcuire şi pigmenţi.

MINERALE ASEMĂNĂTOARE
Cel mai asemănător mineral pentru rodonit este rodocrozitul, anume carbonatul de mangan. Însă, există un lucru ce le poate deosebi: rodonitul prezintă benzi negre, în timp ce rodocrozitul prezintă dungi/benzi roşii sau roz.
ORIGINI I RĂSPÂNDIRE
Rodonitul se găseşte în zone cu roci cu conţinut de mangan, roci a căror compoziţie a fost modificată de apă şi căldură. De obicei, aceste roc sunt marnele şi skarnele.
Cele mai importante zone de extragere, sau de găsire a rodonitului sunt: Australia (Broken Hill), Brazilia, Italia, India, Africa de Sud, Suedia, Rusia (munţii Ural), Tanzania, SUA (Butte-Montana; Franklin-New Jersey)

RĂSPÂNDIREA ÎN ROMÂNIA
În România, rodonitul se găseşte zonele de nord, cum ar fi Maramureş, mai exact în zona localităţilor Ilba şi Baia Sprie.
FIŞĂ DE CARACTERIZARE
RODONIT

• Clasă: silicaţi
• Sistem de cristalizare: triclinic
• Formulă chimică: MnSiO3
• Duritate: 5 jumătate-6 jumătate
• Densitate: 3,9-3,8
• Clivaj. perfect
• Spărtură: concoidală spre neregulată
• Culoare: roz, brun, roşu
• Urmă: albă
• Luciu: sticlos
• Luminescenţă: inexistentă

Corindon

Corindonul este a doua cea mai dură substanţă de pe Pământ, clasându-se cu ,,nota" 9 pe scara ilustrului Mohs. Doar diamantul este mai dur. Datorită acestui fapt, are o gamă foarte largă de utilizări industriale.
UTILIZĂRI INDUSTRIALE
În industrie, corindonul este folosit fie sub formă de fragmente obţinute prin spargerea bucăţilor masive, fie în forma lui nepurificată(numită şmirghel). Şmirghelul este o rocă neagră, dură, compusă dintr-un amestec de corindon, hematită şi magnetit. Acesta este folosit pentru frecare şi lustuire, precum şi ca agent de şlefuire.
Corindonul este utilizat la scară largă, chiar dacă astăzi există alternative artificiale mai ieftine, precum carborundum-ul.
Corindonul mai poi poate fi folosit la fabricare lagărelor sau a altor instrumente de precizie.
CULORI
Poate avea foarte multe culori, ca roşu, albastru, galben, roz, etc. Diferitele culori ale corindonului se datorează altor elemente aflate în interiorul compoziţiei mineralului. Prezenţa cromului în corindon determină rubinul, iar cea a titanului culoarea albastră, adică safirul.

RĂSPÂNDIRE ÎN ROMÂNIA
În România, corindonul se găseşte la: Dognecea, Pietroasa, Poeni, Sasar, Borsa şi Căprioara.

Fişă de carcterizareCORINDON

• Clasă: oxizi
• Habitus: formă de butoaie sau fusuri, granule sau mase
• Sistem de cristalizare: hexagonal
• Formulă chimică: Al2O3
• Duritate: 9
• Densitate: 4- 4, 1
• Clivaj: inexistent
• Spărtură: neregulată spre concoidală
• Culoare: o gama foarte mare de culori
• Urmă: albă
• Luciu: sticlos spre adamantin
• Luminescenţă: roz, roşu sau portocaliu

Libethenit

Libethenitul este un mineral rar, nu are nicio valoare industrială şi încă se mai găseşte în zăcăminte importante, ca exemplu în Slovacia, şi anume în zona oraşului Libethen, sau Lubietova, de unde provine şi numele mineralului.
MINERALE ASEMĂNĂTOARE
Aspectul libethenitului este asemănător cu cel al olivenitului, ceea ce face dificilă diferenţierea celor două minerale. Cu toate acestea, cele două minerale pot fi diferenţiate, deoarece olivenitul este solubil în acizi şi emană un miros asemănător cu cel al usturoiului, pe când libethenitul nu reacţionează în acest acid şi nici nu reacţionează ca olivenitul.
FORMARE
Libethenitul se formează prin alterarea altor minerale de cupru, şi din punct de vedere chimic este un hidroxid fosfat de cupru.
FIŞĂ DE CARACTERIZARE
LIBETHENIT

• Clasă: fosfaţi
• Habitus: ace, granule, globule şi druze
• Sistem de cristalizare: ortorombic
• Formulă chimică: Cu2(PO)4(OH)
• Duritate: 4
• Densitate: 3, 9- 3, 97
• Clivaj: nedefinit
• Spărtură: concoidală spre neregulată
• Culoare: vere- închis spre negru
• Urmă: verde- măsliniu
• Luciu: sticlos spre răşinos
• Fluorescenţă: inexistentă

Covellină/covelină

Covellină cu cuarţ din colecţia proprie ->

Covellina, cunoscută şi sub numele de covellit, este de culoare albastru- violet; acest lucru se datorează faptului că mineralul este o sulfură de cupru. La fel ca multe alte minerale care conţin cupru, covellina conţine irizaţii (reflectă toate culorile spectrului), prin urmare nu este mereu de culoare albastră.
Atunci când este găsit în zăcăminte destul de bogate pentru a face posibilă exploatarea industrială, covellina este extras pentru conţinutul său foarte ridicat de cupru.
Covellina a fost descoperită iniţial în crustele albastre ale fumoarelor vulcanului Vezuviu, de către Nicolo Covelli (1790-1829), mineralogul italian care i-a dat numele mineralului.

FORMARE
Covellina este atât un mineral primar, cât şi un mineral secundar. Se formează în urma alterării filoanelor conţinătoare de cupru.

TESTE
Covelina se topeşte forte uşor producând o flacără albastră şi se dizolvă în acid clorhidric, iar în ciuda culorii sale urma lăsată este gri- închisă.

RĂSPÂNDIREA
În România, covellina se găseşte la: Baia Borsa, Altin Tepe, Somova, Baia Sprie, Cavnic şi Herja.
În alte ţări: Sardinia (Calabana), Dillenberg (Germania), Serbia (Bor), Japonia (Insula Shikoku), Australia-sud (Moonta) şi în alte zone din Alaska.

FIŞĂ DE CARACTERIZARE
COVELLINA

• Clasă: sulfuri
• Sistem de cristalizare: trigonal
• Formulă chimică: CuS
• Duritate: 1 1/2-2
• Densitate: 4, 68
• Clivaj: perfect bazal
• Spărtură: sfărâmicioasă neregulată
• Culoare: albastru- negru, cu irizaţii
• Urmă: gri- închis
• Luciu: submetalic, de smoală
• Fluorescenţă: inexistentă

Casiterit

Casiteritul este un mineral-metal moale şi lucios şi foarte maleabil; poate fi tras în fire sau poate fi rulat.

UTILIZĂRI
Printre multiplele sale utilizări se numără protejarea fierului, a cuprului, oţelului şi a altor minerale împotriva coroziunii. Aceste efect se realizează acoperirea metalului cu staniu, în procesul numit placare electrică.
Tot staniul şi compuşii săi sunt folosiţi pentru fixarea culorii în procesul de vopsire, dar şi pentru prepararea sticlei float (un tip de sticlă folosit pentru geamuri).Printr-un procedeu realizat de Alastair Pilkington în anii 1950, sticla topită este lăsată să plutească într-o baie de staniu topit. Când sticla se topeşte, ea formează un strat perfect plat.

Cuvântul casiterit provine din grecescul kassiteros, care înseamnă cositor, cositorul fiind un aliaj cu staniu. Totuşi, termenul de casiterit a intrat în uz abia în anul 1832, când a fost introdus de omul de ştiinţă francez F. S. Beudant. Piatra de cositor, cum i se mai spunea, a fost folosită încă din Epoca de Bronz, acum 5000 de ani.
Grecii avea o sursă foarte importantă de staniu, pe care au numit-o Insula Casiterit. Astăzi nu se ştie unde se află această insulă, dar s-ar părea că este vorba de Marea Britanie sau Irlanda, întrucât se găseşte destul casiterit în Cornwall.

RĂSPÂNDIRE
În trecut, Marea Britanie a fost foarte bogată în zăcăminte de casiterit. Dar se găseşte şi în multe alte ţări europene, în Malaezia, Mexic, Namibia şi Portugalia. Mineralele asociate sunt arsenopirita, calcopirita şi bismutina.

Fişă de caracterizare
CASITERITUL

• Clasă: oxizi
• Sistem de cristalizare: tetragonal
• Formulă chimică: SnO2
• Duritate: 6-7
• Densitate: 7, 0
• Clivaj: nedefinit
• Spărtură: concoidală spre neregulată
• Culoare: brun spre negru
• Urmă: albă, gri sau brună
• Luciu: adamantin
• Fluorescenţă: inexistentă

Bournonit

Bournonitul este un mineral cu un aspect atrăgător, de culoare gri, asemănător oţelului, ce apare sub formă de cristele groase şi scurte. Mineralele asociate sunt cuarţul şi pirita. Acesta a fost denumit după contele de J. P. Bournon (1751- 1825), mineralogul francez care l-a identificat ca mineral de sine stărător.

ALTE DATE
Bournonitul mai este cunoscut sub numele de Edellionit, de la St Edellion, satul unde a fost descoperit de Bournon, sau Raderelz (roata dinţată) din germană. Primul bournonit sub formă de Raderelz a fost găsit la Cavnic, în România.

RĂSPÂNDIRE
Bournonitul este destul de răspândit; el se găseşte în continuare în jurul satului St Edellion, din Cornwall, Marea Britanie, dar şi în SUA, Australia, Bolivia, Canada, Chile, Cehia, Franţa, Germania, Ungaria, Italia, Mexic, Peru, România, Spania şi Serbia.

RĂSPÂNDIRE ÎN ROMÂNIA
Ca răspândire în ţara noastră, România, bournonitul ,,se ascunde" la: Baia Sprie, Rodna, Sacarâmb, Hondol şi în alte locuri.

FIŞĂ DE CARACTERIZARE
BOURNONIT

• Clasă: sulfuri şi sulfosăruri
• Sistem de cristalizare: ortorombic
• Formulă chimică: PbCuSbS3
• Duritate: 2 1/2- 3
• Densitate: 5, 7- 5, 9
• Clivaj: imperfect
• Spărtură: sub concoidală spre neregulată
• Culoare: gri, negru
• Luciu: metalic sau strălucitor
• Fluorescenţă: inexistentă

Auricalcit

Auricalcitul, un mineral superb şi fragil, foarte întâlnit şi răspândit în natură, este foarte moale pentru a folosi în industrie. Cu toate acestea, este foarte apreciat de colecţionari, având o culoare foarte frumoasă, verde-pal sau albastră-deschisă.

Este un mineral foarte delicat, ce poate fi găsit oriunde în lume. Ca alcătuire chimică, este un hidroxid carbonat de cupru şi zinc. El mai formează cruste de cristale fragile şi subţiri. Are o duritate foarte mică, şi nu are întrebuinţări practice sau industriale.
Despre răspândire nu putem spune decât că auricalcitul este un mineral comun, foarte răspândit. Dintre cele mai importante locuri unde găsim auricalcit în România sunt: Dognecea, Ocna De Fier, Moldova Nouă, Băiţa Bihor, etc.

TESTE ŞI RECOMANDĂRI
Auricalcitul se curăţă cu apă distilată. În cazul în care el nu poate fi descoperit după culoare, puteţi folosi acid clorhidric, în care auricalcitul se dizolvă cu efervescenţă.

FIŞĂ DE CARACTERIZARE
AURICALCIT

• Clasă: carbonaţi
• Sistem de cristalizare: ortorombic
• Formulă chimică: (Zn, Cu)5(CO3)2(OH)6
• Duritate: 1-2
• Densitate: 3,9-4,0
• Clivaj: perfect
• Spărută: neregulată-sfărâmicioasă
• Culoare: bleu, albastru-verzui, verde-pal
• Urmă: turcoaz-pal
• Luciu: mătăsos spre perlat
• Fluorescenţă: inexistentă

Ziua Pământului

Salutare! astăzi, 22 aprilie, este ziua Pământului. Probabil că nu mulţi dintre voi ştiaţi acest lucru, dar îl aflaţi acum. Şi ghiciţi cine sărbătoreşte această zi minunată? chiar GOOGLE!

Am scris acestea pentru a avea grijă măcar astăzi de firava şi grijulia noastră planetă Terra, şi mai ales, nu suntem singuri! sunt atâtea varietăţi de animale şi de plante pe această planetă, şi dispar de la o zi la alta. Asta numai din cauza omului. Aşa că...haideţi măcar astăzi să fim şi noi mai grijulii, sau dacă se poate, mereu...

Nu uitaţi, şi mineralele, rocile şi pietrele fac parte din Planeta Terra! protejaţi-le cum puteţi!

BLOGUL ROCI ŞI MINERALE VĂ UREAZĂ SĂRBĂTORI PASCALE FERICITE! :)

Calcopirită

Pe data de 20 aprilie 2011, am primit revista numărul 31 de la Comorile Pământului. Am avut ocazia de a primi un eşantion de calcopirită. Dacă vreţi să ştiţi istoria sau frumoasa poveste a acestui mineral, vă las în continuare un scurt rezumat:


Calcopirita este cel mai important mineral industrial pentru extragerea cuprului, iar culorile sale îi derutează până şi pe cei mai mari mineralogi.
Galben-arămiu, o culoare asemănătoare cu a piritei şi cu a aurului, calcopirita este foarte înşelătoare. Denumirea sa provine din limba greacă, unde chalcos înseamnă cupru, iar pyr înseamnă foc.
Cuprul se extrage din calcopirită prin topire, dar poate fi folosită şi tehnica de electroliză.

UTILIZĂRILE CUPRULUI
Dacă tot am vorbit de calcopirită şi de faptul că este cel mai exploatat mineral de cupru, să vă prezint şi importanţa acestui metal în viaţa de zi cu zi: este folosit la fabricarea ţevilor, cablurilor, acoperişurilor, firelor electrice şi, pe lângă acestea, este o componentă importantă a unor aliaje foarte importante, cum ar fi: alama (zinc+cupru) şi bronzul (cositor+cupru). De exemplu, şi monedele de 5 bani româneşti sunt acoperite cu un strat de cupru.

TESTE ŞI RECOMANDĂRI
Dacă vreţi să deosebiţi calcopirita , trebuie să ştiţi următoarele: este un mineral cu conţinut de cupru, deci colorează o flacără pusă asupra sa în verde şi este solubilă în HNO3 (acid azotic). Dacă vreţi să curăţaţi un eşantion de calcopirită aveţi grijî să nu faceţi asta cu apă de la robinet (deoarece poate păta suprafaţa), ci cu apă distilată. Dacă mineralul se păteasă, va prezenta efectul de iridescenţă, adică veţi vedea culorile curcubeului pe suprafaţa acestuia.

ORIGINI ŞI RĂPÂNDIRE ÎN ROMÂNIA
În foarte multe locuri din lume găsim calcopirită, dar în principal în locuri cu roci metamorfice şi magmatice. Aici se găseşte asociată cu alte sulfuri, precum galena, sfaleritul, pirita şi cu oxizi, cum ar fi casiteritul. Na-m să mai menţionez grămada de ţări în care se găseşte mineralul, dar am să vă spun pe unde se ascunde acesta în România:
Se găseşte în:

• Zăcăminte hidrotermale filoniene, după cum urmează: munţii Metaliferi, zona Bucium; Ilba, Nistru, Botez, Cizma, din zona Baia Mare, Maramureş;
• Zăcăminte magmatice: Roşia Poieni, Deva, Munţii Metaliferi
• Zăcăminte asociate skarnelor: Moldova Nouă, Sasca, Banat
• Zăcăminte metamorfozate: Bălan, Carpaţii Orientali

FIŞĂ DE CARACTERIZARE
CALCOPIRITA

• Clasă: sulfuri
• Sistem de cristalizare: tetragonal
• Formulă chimică: CuFeS2
• Duritate: 3 jumătate-4
• Densitate: 4,3-4,4
• Clivaj: slab
• Spărtură: neregulată
• Culoare: galben-arămie
• Urmă: neagră-verzuie
• Luciu: metalic
• Luminescenţă: inexistentă

Situaţia revistei Comorile Pământului Numerele 25-30

LEGENDĂ:MINERALE
PIETRE (SEMI)PREŢIOASE
DESCOPERĂ
ARTA COLECŢIONARULUI
ACTIVITATE PRACTICĂ
Mineral ce are postare pe blogul Roci şi Minerale

25.AGATUL-Agatul, diamantul, variscitul, colemanitul, maclarea, cum se curăţă eşantioanele (II), pe urmele mineralelor în Chile
26.ANDALUZITUL- Andaluzitul, nichelina, tridimitul, uraninitul, izomorfi şi polimorfi, repararea şi falsificarea, fiordurile
27.CUARŢUL- Cuarţul, crocoitul, nadoritul, olivenitul, fildeşul, gheţarii, pe urmele mineralelor în Insulele Britanice
28.HOWLITUL- Howlitul, ankeritul, scolecitul, thomsonitul, habitusul mineralelor, formând după petrol, pe urmele mineralelor în Japonia
29.SODALITUL- Sodalitul, nefelinul, phillipsitul, proustitul, petrologia, pe urmele mineralelor în Africa de Sud, comorile minerale ale României (II)
30.AMAZONITUL- Amazonitul, tennanitul, wollastonitul, morganitul, identificarea mineralelor (I), pleocroismul, erele glaciare

Wollastonit

Wollastonitul este un silicat de calciu folosit în industrie pentru fabricarea obiectelor rezistente la căldură, a vopselelor şi a plăcilor ceramice. El poate avea diferite culori, cum ar fi verde-pală, albă, cenuşie sau poate fi pur şi simplu incolor. A fost denumit astfel, bineînţeles, în onoarea unui savant englez, numit William Hyde Wollaston (1766-1828).

FORME CRISTALINE ŞI PARAWOLLASTONITUL
Până la urmă, denumirea de wollastonit este dată oricărui silicat de calciu care aparţine sistemului de cristalizare triclinic. Acest sistem nu are nicio axă de simetrie nu are aceeaţi lungime şi nicio axă nu este poziţionată drept faţă de vreuna dintre celelalte. (vezi postarea cu sitemele de cristalizare ale mineralelor)
Cu toate acestea, există şi forme a silicatului de calciu ce cristalizează monoclinic, dar, aceste forme se numesc PARAWOLLASTONIT.

Tennantitul

Tennantitul, ,,rudă" importantă cu tetraedritul, este un mineral foarte important extracţiei de cupru. Culoarea sa este cenuşie-închisă sau neagră. Tennantitul este denumit astfel în onoarea chimistului englez Smithson Tennant (1761-1815). În cantităţi foarte mari, tennatitul este folosit ca sursă industrială de cupru.
Împreună cu tetraedritul, tennantitul alcătuieşte o serie minerală, tetraedrit-tennantit, în care arsenul înlocuieşte treptat stibiul în compoziţia fiecăui mineral aflat în această serie. Membrii acestei grupe seamănă şi cu tennantitul, dar şi cu tetraedritul, astfel, sunt foarte greu de diferenţiat.

EXEMPLAR CELEBRU
Unul dintre cel mai mare şi mai celebru exemplu de tennantit se găseşte la Institutul Smithsonian din Washington DC, din SUA. El a fost găsit în mina Tsumeb, din Namibia, şi măsoară 30 x 30 x 15 cm, cântărind 15 kg!

ORIGINI ŞI RĂSPÂNDIRE
Tennantitul se găseşte în filoane formate prin depunerea de materii fierbinţi, adică în filoane hidrotermale. Ca minerale asociate, se asociază cu minerale ce conţin cupru, plumb zinc şi argint. Sau, tennantitul se mai poate forma în mici zone cu roci metamorfozate termic.
Ca răspândire, tennantitul este un mineral comun, deci relativ răspândit. Cele mai interesante acumulări din acest mineral se găsesc la Conception del Oro, în Zacatecas, Mexic, dar şi în următoarele ţări: Germania, Coreea, Norvegia, Polonia, Suedia, Elveţia, România (Sasca Montană din Banat), Namibia, Peru şi Wheal Jewel, din Marea Britanie.

FIŞĂ DE CARACTERIZARE
TENNANTIT

• Clasă: sulfuri
• Sistem de cristalizare: cubic
• Formulă chimică: Cu12As4S13
• Duritate: 3-4 jumătate
• Clivaj: inexistent
• Spărtură: concoidală spre neregulată
• Culoare: de la cenuşiu-închis până la negru
• Urmă: de la cenuşie-închisă sau brună până la neagră
• Luciu: metalic
• Luminescenţă: inexistentă

Amazonit

Cu o mare întârziere, pe 15 aprilie 2011, vineri, a venit şi numărul 30 de la Comorile Pământului. Mineralul primit este bineînţeles, amazonitul, despre care voi scrie în cele ce urmează;
Amazonitul este numele unui mineral cu o culoare albastră-verde de calitate gemologică, fiind un membru al grupului feldspaţilor.
Deşi numele mineralului amazonit duce cu gândul spre fluviul amazon, singura legătură este culoarea amândurora verde-albăstruie, ci nu faptul că mineralul se găseşte pe lângă amazon. Amazonitul se găseşte în Brazilia, însă nu au fost semnalate urme ale acestui mineral pe lângă fluviul cu acelaşi nume.

MINERAL ALCALIN
Din punct de vedere chimic, amazonitul are formula chimică KAlSi2O3. Din acest lucru rezultă că amazonitul este un feldspat alcalin (conţine un metal din grupa metalelor alcaline, iar în acest caz, mineralul conţine potasiu). Ortoclazul are aceeaşi formulă chimică, dar cristalizează diferit.

Culoarea tot mai închisă a acestor minerale poate fi datorată impurităţilor de plumb conţinute. Această varietate cu impurităţi de plumb se numeşte microlin, şi se întâlneşte într-o varietate de roci magmatice, care s-au format prin răcirea şi solidificarea unei topituri silicatice numite magmă.

MINERAL DECORATIV!
Duritatea amazonitului este de 6-6 jumătate, ceea ce înseamnă că NU este considerat piatră preţioasă sau semipreţioasă. În ciuda acestor fapte, el este utilizat ca mineral decorativ, iar adesea, cristalele conţin viniţşoare galbene, ce înfrumuseţează piatra atunci când este şlefuită.
El este gravat în caboşon şi camee.
Amazonitul este foarte apreciat de colecţionari, deoarece are o culoare foarte frumoasă, plăcută oricui.
În plus, microlinul formează cele mai mari cristale cunoscute!

TESTE
Singurul acid în care amazonitul este solubil, este acidul fluorhidric (ATENŢIE! ESTE UN ACID FOARTE PERICULOS. TREBUIE FOLOSIT CU GRIJĂ!) şi nu se topeşte expus unei flăcări.

ORIGINI ŞI RĂSPÂNDIRE
Amazonitul este o varietate a microlinului şi alături de ceilalţi feldspaţi se găseşte în roci magmatice plutonice. Acestea s-au format prin consolidarea magmei la mare adâncime. Principalele roci în care se găseşte sunt cele granitice şi sienitice (adică în roci granite şi sienite). Când microlinul concreşte împreună cu cuarţul, formează o rocă numită granit grafic.
Amazonitul se mai găseşte în şisturi şi roci metamorfice.

Răspândire: Minas Gerais (Brazilia), Insula Baffin (insulă în Canada), Ontario şi Quebec (tot în Canada), India, Madagascar, Kazahstan, Mexic, m-ţii Ural (Rusia), Tanzania, Zimbabwe şi Colorado, Dakota şi Virginia (SUA).

FIŞĂ DE CARACTERIZARE
AMAZONIT

• Clasă: silicaţi
• Sistemul de cristalizare: triclinic
• Formulă chimică: KAlSi2O3
• Duritate: 6-6 jumătate
• Densitate: 2,55-2,63
• Clivaj: perfect
• Spărtură: neregulată
• Culoare: verde, verde-albăstrui
• Urmă: albă
• Luciu: sticlos
• Luminescenţă: inexistentă

Mineralia Braşov - poze târg şi achiziţii

Astăzi, 10 aprilie, a fost ultima zi a târgului de minerale şi de pietre semipreţioase din Braşov. Expoziţia a avut loc la Casa Sfatului, din Centrul vechi al oraşului. Despre preţuri, pot să spun că au fost diferite de la fiecare tarabă la alta, astfel am găsit într-un loc un eşantion de azurit de 5 cm cu 17 lei, şi în alt loc cu 50 de lei! erau foarte multe minerale, atât de multe încât nici nu ştiai ce să alegi. De varietăţi nu aveam de ce să mă plâng, deoarece erau şi bijuterii, şi eşantione, şi cristale, şi pietre şlefuite, etc. Eu am cumpărat patru eşantioane:

• Un azurit, cu malachit, cu 17 lei
• Un kainit cu 20 de lei
• Un lepidolit galben cu 10 lei
• Şi, în fine, o maclă de gips în coadă de rândunică, cu 5 lei.
  

În imagine, eşantioanele cumpărate menţionate mai sus şi alte eşantioane cumpărate.

Actinotul

Actinotul, sau actinolitul, este un silicat fibros ce aparţine grupei amfibolilor, fiind una dintre principalele surse de azbest. Varietatea nefrit este folosită adesea la fabricarea ornamentelor.

Culoarea actinotului este verde, dar unele eşantioane pot avea o nuanţă verde-negricioasă. deşi actinotul are aceiaşi compoziţie chimică ca nefritul preţios, structura sa internă este substanţial mai puţin compactă decât cea a varietăţii geme, şi, prin urmare, utilizarea sa pentru bijuterii şi ornamente nu este practică, deoarece s-ar deteriora destul de uşor.
Totuşi, actinotul poate fi şi el destul de frumos, şi are foarte multe proprietăţi, ce-l aduce pe lista mineralelor căutate de către colecţionari. În trecut, acest mineral a avut o importanţă economică uriaşă, fiind principala sursă de azbest. Împreună cu tremolitul, actinotul formează o serie chimică.

UN AMFIBOL
Grupul amfibolilor este un grup de silicaţi care conţin elementele constitutive ale apei, hidrogen şi oxigen, chiar dacă în structura lor nu au apă. Aşadar, amfibolii au în compoziţia lor radicalul hidroxil-(OH)-, împreună cu alte elemente metalice, cum ar fi calciul, fierul, magneziul, natriul, aluminiu, etc.
Actinotul, mineralul despre care vorbim în acestă postare, aparţine grupei amfibolilor.

În România, se găsesc roci ,,actinolitice", roci ce preponderent conţin actinot, în Munţii Carpaţi.

FIŞĂ DE CARACTERIZARE
ACTINOT

• Clasă: silicaţi, subclasa inosilicaţi
• Sistem de cristalizare: monoclinic
• Formulă chimică: Ca2(Mg,Fe)5Si8O22(OH)2
• Duritate: 5-6
• Densitate: 3,0-3,44
• Clivaj: perfect
• Spărtură: neregulată spre concoidală
• Culoare: verde
• Urmă: albă
• Luciu: sticlos
• Luminescenţă: inexistentă

SODALITUL

În poză sodalit din colectia proprie...
Sodalitul este un mineral ce aparţine sistemului de cristalizare cubic, însă, aceste cristale sunt foarte rare. În consecinţă, cristalele se găsesc doar în agregate de cristale foarte mici sau de granule, ori eşantioane cu forme neregulate.
Sodalitul prezintă o culoare albastră în cele mai multe cazuri, dar poate fi şi verde, galben, gri sau incolor. Denumirea face referire la faptul că mineralul conţine sodiu.
Din aceaşi grupă a sodalitului mai sunt mineralele: lazulitul (lapis lazuli), hauynul şi noseanul. Ei sunt, printre toate, nişte feldspatoizi şi cristalizează cubic.

ASEMĂNĂTORI...
Dintre toate mineralele din aceeaşi grupă cu sodalitul, cel mai mult se aseamănă între ei: lazulitul, hauynul şi sodalitul. Cu toate acestea, există metode pentru a le deosebi: lazulitul conţine incluziuni arămii de pirită, ce conferă un aspect caracteristic. Sodalitul este un mineral sfărâmicios care nu prezintă un clivaj bun.

NESTEMATĂ???
Sodalitul este folosit, oarecum, ca piatră ornamentală, iar eşantioanele de calitate gemologică sunt foarte rare. Cele mai mari sunt tăiate în mărgele şi caboşon.

RECOMANDĂRI
Dacă sodalitul este scufundat în acid clorhidric, el se transformă într-o gelatină, deci suferă un proces de gelatinizare. Se mai poate deosebi de lazulit prin faptul că, lazulitul, în unele contexte geologice, este asociat cu pirita.

RĂSPÂNDIRE ÎN ROMÂNIA
Sodalitul este abundent în masivul alcalin de la Ditrău, din Carpaţii Orientali.

FIŞĂ DE CARACTERIZARE
SODALIT

• Clasă: silicaţi (tectosilicaţi)
• Sistem de cristalizare: cubic
• Formulă chimică: Na8Al6Si6O24
• Duritate: 5 jumătate-6
• Densitate: 2,14-2,40
• Clivaj: slab
• Spărtură: neregulată spre concoidală
• Culoare: albastră, incoloră, albă, gri, gălbuie, roşiatică, verzuie
• Urmă: albă
• Luciu: sticlos spre gras
• Luminescenţă: roşie-portocalie
  

Teorie geologică

Blog nou! tema: înţelegerea geologiei.
citat:,,Salut! Probabil vi se pare foarte cunoscută sau asemănătoare adresa blogului...dar poate şi numele...exact! aţi ghicit! este vorba de blogul cu numărul 2 cu tema rocilor si mineralelor al meu, după Roci şi minerale. Dar de ce am hotărât să fac o nouă variantă a blogului?
Poate că mulţi dintre voi tot auziţi propoziţii de genul ,,Cuarţul este un polimorf al..." sau ,,Cel mai răspândit evaporit este" şi multe altele de genul acesta. Tocmai de aceea, acest blog este creat ca un pod între primul blog cu minerale şi al doilea, în scopul de a înţelege unii termeni geologici, în cazul necunoaşterii lor. Sper să vă placă şi aştept comentarii voastre referitoare la blog..."

click aici

Demantoidul

Demantoidul este un mineral extraordinar din familia granaţilor, având culoarea verde lucioasă, cu nuanţe între uşor gălbui şi verde de smarald. Datorită valorii sale ridicate şi a rarităţii, el este foarte apreciat de colecţionari şi bijutieri şi se confecţionează din acesta bijuterii. El se găseşte în muntele Ural, fiind supranumit ,,Smaraldul Uralilor".
Ele nu sunt destul de dure pentru a fi folosite în industrie, şi nu sunt incluse în ,,grupa" pietrelor preţioase, care, cu duritatea lor mare, pot rezista mai bine ca bijuterii.
Culoarea verde specifică se datorează urmelor de crom pe care mineralul le conţine.

RAR CA DIAMANTUL...DAR DUR CA ŞI CUARŢUL
Demantoidul este un mineral foarte rar şi foarte apreciat de colecţionari, dar nu la fel ca şi diamantele, smaraldele, ca şi rubinele, etc. Motivul este duritatea ceva mai scăzută a acestuia, ce îi scade din valoare, în timp ce celelalte nestemate au duritatea 9 sau 10.

CELEBRE...
În general, cele mai mari au în jur de 1 carat, dar a fost găsit un demantoid care are 10,4 carate, ce este expus acum în Washington DC.

ORIGINI ŞI RĂSPÂNDIRE
Demantoidul este un mineral descoperit în a doua jumătatea a secolului XIX, în vestul Muntelui Ural. Alte zăcăminte se află în Italia, Elveţia, Kenya şi Zair. Se găsesc cu precădere în roci metamorfice, sau în nisipuri ce pot conţine urme de aur. Mineralele asociate sunt crisolitul şi tremolitul.

CARACTERISTICI
Demantoidul face parte din grupa silicaţilor, având formula chimică Ca3Fe2(Sio4)3. Sistemul de cristalizare este cubic, şi are duritatea între 61/2 şi 7, iar densitatea 3,86. Clivajul şi luminescenţa sunt inexistente, iar culoarea este verde, ce lasă o urmă albă. Luciul este sub damantin-lucios.

FIŞĂ DE CARACTERIZARE
DEMANTOID

• Clasă: silicaţi
• Sistem de cristalizare: cubic
• Formulă chimică: Ca3Fe2(Sio4)3
• Duritate: 6 jumătate-7
• Densitate: 3,86
• Clivaj: inexistent
• Spărtură: concidală
• Culoare: verde-maronie
• Urmă: albă
• Luciu: sub adamantin sau sticlos
• Luminescenţă: absentă
  

Rubinul

Rubinul este o piatră foarte frumoasă, dar în acelaşi timp o piatră preţioasă preţuită de mii de ani. În afară de aceste avantaje, rubinul mai este şi unul dintre cele mai dure materiale de pe Pământ şi este folosit în industrie pentru fabricarea ceasurilor şi instrumentelor de precizie, a lasărelor- prezenţa sa fiind dată de un fascicul de lumină roşie puternică.
Rubinul şi safirul sunt varietăţi colorate ale mineralului corindon.
Culoarea roşie specifică rubinului provine de la prezenţa cromului în compoziţia cristalului.

RUBINELE CELEBRE ALE LUMII
Un rubin celebru din Myanmar, aflat la Muzeul de Istorie Naturală din Londra, cântăreşte 167 de carate. Cunoscut ca Rubinul lui Edward, a fost donat muzeului de către scriitorul şi criticul de artă John Ruskin (1819-1900) în 1887.
Un alt rubin impresionant, cântărind 140 de carate, este rubinul Rooser Reeves, care poate fi admirat la Institutul Smithsonian din Washington DC, SUA.

CRACATERISTICI
Rubinul aparţine clasei oxizilor, cu formula chimică Al3O3. Duritatea, foarte mare, este 9, iar densitatea este între 4,0 şi 4,1.Clivajul este inexistent, spărtura este concoidală spre neregulată, iar culoarea specifică este roşie. Spre deosebire de culoare, urma lăsată de rubin este albă, luciul este sticlos spre diamantin, iar lumineşcenţa este adesea roşie.

ORIGINI ŞI RĂSPÂNDIRE
Rubinele se găsesc de obicei în roci magmatice (lavă sau magmă topită, răcită şi solidificată) şi metamorfice (roci transformate de căldură şi presiune la mare adâncime).
De obicei, rubinul este adunat din depozite aluvionare, unde a fost depusă de mult în urma eroziunii apei.
Printre ţările care produc cel mai mult rubin se află în Asia de Sud-Est. În Myanmar, cele mai frumoase rubine se găsesc tocmai în valea râului Irawaddy, la nord de capitala statului. Un alt mare producător, Sry Lanka, îşi are centrul de exploatare la Ratnapura, Oraşul nestematelor. Altele se găsesc în Tailanda şi Cambodgia, dar şi în râurile din nordul Tanzaniei şi în Kenya. Cantităţi mici de rubine se mai găsesc şi în Afghanistan, Pakistan, China, Montana (SUA) şi Norvegia.

FIŞĂ DE CARACTERIZARE
RUBIN

• Clasă: oxizi
• Sistem de cristalizare: trigonal
• Formulă chimică: Al3O3
• Duritate: 9
• Densitate: 4,0-4,1
• Clivaj: absent
• Spărtură: concoidală spre neregulată
• Culoare: roşie
• Urmă: albă
• Luciu: sticlos spre adamantin
• Luminescenţă: roşie (adesea)
  

Ankeritul

Akeritul este un mineral ce se aseamănă foarte mult cu dolomitul, dar, între cele două, există diferenţe de compoziţie.
Este, de obicei, alb, galben sau brun-gălbui, dar poate fi şi gri. Denumirea i-a fost atribuită în onoarea lui Mathias Joseph Anker (1772-1843).

CEI DOI GEMENI ...PUŢIN DIFERIŢI!

Ankeritul a fost diferenţiat de dolomit şi identificat ca mineral de sine stătător pentru prima dată, în 1825.
Dolomitul este un carbonat de calciu şi magneziu, în timp ce ankeritul, cu o compoziţie similară, mai conţine urme de mangan şi circa 10 % fier.

SERIE MINERALĂ

Între cele două minerale, ankerit şi dolomit, se pare că ar exista o anumită serie minerală, ankerit-dolomit, astfel, urcând de la dolomitul pur, prin mineralele ce conţin tot mai mult fier, ajungându-se astfel la ankerit, întrucât acesta conţine cea mai mare cantitate de fier din serie.

TESTE ŞI RECOMANDĂRI

Recomandări: Pentru identificarea ankeritul, e bine să ştiţi că acesta se dizolvă în acid clorhidric cald. Ideea e că, şi dolomitul are acelaşi ,,comportament".
Singurul lucru care se poate face pentru a identifica un mineral neidentificat dacă este dolomit sau ankerit, este un test cu aparaturi, pentru a calcula cantitatea de fier. Din păcate, acest lucru nu se poate face de către un mineralog amator.
DAR, prezenţa fierului este uşor de demonstrat. Punând o picătură de ferocianură - ce are formula chimică Fe(CN)_{6-, în contact cu fierul, se formează albastrul de Berlin. Acest test trebuie executat doar în laborator.
Eşantioanele din acest mineral trebuie curăţate doar cu apă distilată, deoarece apa de la robinet poate distruge structura cristalină fină a mineralului.}

_{ORIGINI ŞI RĂSPÂNDIRE}

_{Ankeritul este un mineral comun, şi se formează în filoane minerale prin acţiunea fluidelor ce conţin magneziu, asupra calcarului. Deoarece se formează doar în urma modificării unui material preexistent, este clasificat ca fiind un mineral secundar.
Se extrage din mina din mina de aur Homestake, de la Lead, din Dakota de Sud. Alte zăcăminte mari se mai găsesc la:}

• Erzberg, Austria
• Oldham, Anglia
• Bolzano şi Novara, Italia
• România, Poiana Ruscă şi munţii Leaota

FIŞĂ DE CARACTERIZARE
ANKERIT

• Clasă: carbonaţi
• Sistem de cristalizare: trigonal
• Formulă chimică: Ca(Fe, Mg)(CO3)2
• Duritate: 3 jumătate-4
• Densitate: 2,67
• Clivaj: perfect
• Spărtură: sub concoidală
• Culoare: albă, gălbuie, maronie, gri
• Urmă: albă
• Luciu: sticlos spre perlat
• Luminescenţă: inexistentă