Pietrele dalmaţiene

bioxid de siliciu cu diferite incluziuni-SiO2

Jaspul dalmaţian, şi aplitele dalmaţiene au aspect asemănător blănii câinilor dalmaţieni. Acestea sunt pietre dalmaţiene, şi au în comun numai aspectul lor.
Există numeroase varietăţi de jasp, printre care se numără varietăţile după culoare, jaspul roşu, goethitul, carnelianul, plasma, sardonixul, sau varietăţile clasificate după structură sau textură, cum ar fi jaspul fortificaţie, jaspul pânză de păianjen, jaspul orbicular, jaspul leopard, jaspul crocodil, jaspul porţelan, sau clasificate după provenienţă.
Există şi combinaţii între jasp şi calcedonie, numite jasp-agat.
Prin urmare, jaspul dalmaţian este alb cu pete negre; el este o masă de bioxid de siliciu cu diferite incluziuni de hidroxizi de mangan sau materie organică. Aplitele, roci de compoziţie granitică, fin granulare, au acelaşi aspect ca şi jaspul dalmaţian, şi alcătuieşte împreună cu acesta o ,,grupare" a pietrelor dalmaţiene.

UTILIZARE
Aceste pietre dalmaţiene sunt şlefuite cu uşurinţă şi sunt clasificate ca pietre semipreţioase, fiind montate în pandantive, broşe sau brelocuri.

ORIGINI ŞI RĂSPÂNDIRE
Jaspul se formează prin sedimentare, deseori în concreţiuni. Aplitul însă este o rocă magmatică ce se formează la adâncimi medii.
Jaspul apare în: California, Germania, Franţa, Rusia, Egipt, Italia, Madagascar şi Africa de Sud. Aplitul se găseşte în Mexic.

FIŞE DE CARACTERIZARE
JASPUL DALMAŢIAN

• Clasă: oxizi
• Sistem de cristalizare: trigonal
• Formulă chimică: SiO2 cu diferite impurităţi
• Duritate: de la 7 în jos, depinzând de porozitate
• Densitate: 2,6
• Clivaj: absent
• Spărtură: concoidală
• Culoare: alb sau brun-deschis cu pete negre
• Urmă: albă
• Luciu: gras sau sticlos
• Luminescenţă: inexistentă

APLITUL DALMAŢIAN

• Tip: roci magmatice
• Minerale componente: cuarţ, feldspat, riebekit-fenocristale de culoare închisă
• Duritate: matricea: 6 jumătate; fenocristalele: 5-6
• Densitate: ~2,65
• Spărtură: neregulată
• Culoare: albă cu pete negre
  

OBSIDIANUL

Obsidianul este o frumoasă formă de sticlă naturală, care se găseşte în zonele cu activitate vulcanică. Este cunoscut din timpurile preistorice, când era frecvent folosit la fabricarea armelor.

De obicei, este negru, dar poate fi şi albastru, verde, gri sau roşu. Unele eşantioane au pete albe, şi sunt cunoscute sub denumirea de ,,obsidian fulg-de-nea''. (oza accea cu piatra şlefuită cu pete albe este un obsidian fulg-de-nea din colecţia proprie.)

FORMARE
Obsidianul se formează prin răcirea rapidă a lavei ieşite la suprafaţă, material care conţine un procent maximal de 2 - 3 % apă. In cazul când conţine o cantitate mare, iar pe lângă apă conţine şi gaze ca CO₂, la o răcire rapidă se formează o rocă vulcanică poroasă numită piatra ponce. La o răcire mai lentă se formează o variantă de rocă neagră sticloasă cu luciu de smoală (germ. pechstein). Formarea rocilor amorfe sticloase, este posibilă prin concentraţia ridicată de silicaţi, ca şi prin vâscozitatea mare a lavei. Datorită răcirii rapide lava nu are timp să cristalizeze, din care cauză structura amorfă sticloasă, în cazul unei grosimi mai mari a stratului de lavă, se pot forma şi texturi porfirice după caz cristale în masa rocii cu structură sticloasă. Roca poate în anumite condiţie să se transforme în perioadele geologice, din forma amorfă într-o formă porfirică cristalină. Mineralul are un conţinut ridicat de silicaţi, care ating concentraţia de 70 %, peste acest procent roca va aparţine familiei riolitului care sunt echivalente granitului. Mai rar obsidianul are procent mai scăzut de silicaţi în care se prezintă sub forme de trecere la trahite, andezite. Obsidianul era cunoscut deja de romani fiind adus din Etiopia.

FIŞĂ DE CARACTERIZARE
Tip: rocă vulcanică
Componente esenţiale: siliciu şi oxigen
Densitate: 2,35
Spărutră: concoidală
Luciul spărturii: sticlos

Răspândire

• Lipari, Italia
• Hassan Dag, Turcia
• Ikizdere, Turcia
• Landmannalaugar Islanda;
• in apropiere de Erevan, Armenia
• Melos, Grecia,
• Monte Arci Sardinia
• Nemrut (Vulkan), Turcia
• Palmarola Italia
• Pantelleria (Italia)
• Tokaj, Ungaria şi Slovacia
• Meißen, Sachsen Germania