Se afișează postările cu eticheta pietre. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta pietre. Afișați toate postările

miercuri, 18 mai 2011

Pietrele dalmaţiene

bioxid de siliciu cu diferite incluziuni-SiO2

Jaspul dalmaţian, şi aplitele dalmaţiene au aspect asemănător blănii câinilor dalmaţieni. Acestea sunt pietre dalmaţiene, şi au în comun numai aspectul lor.
Există numeroase varietăţi de jasp, printre care se numără varietăţile după culoare, jaspul roşu, goethitul, carnelianul, plasma, sardonixul, sau varietăţile clasificate după structură sau textură, cum ar fi jaspul fortificaţie, jaspul pânză de păianjen, jaspul orbicular, jaspul leopard, jaspul crocodil, jaspul porţelan, sau clasificate după provenienţă.
Există şi combinaţii între jasp şi calcedonie, numite jasp-agat.
Prin urmare, jaspul dalmaţian este alb cu pete negre; el este o masă de bioxid de siliciu cu diferite incluziuni de hidroxizi de mangan sau materie organică. Aplitele, roci de compoziţie granitică, fin granulare, au acelaşi aspect ca şi jaspul dalmaţian, şi alcătuieşte împreună cu acesta o ,,grupare" a pietrelor dalmaţiene.

UTILIZARE
Aceste pietre dalmaţiene sunt şlefuite cu uşurinţă şi sunt clasificate ca pietre semipreţioase, fiind montate în pandantive, broşe sau brelocuri.

ORIGINI ŞI RĂSPÂNDIRE
Jaspul se formează prin sedimentare, deseori în concreţiuni. Aplitul însă este o rocă magmatică ce se formează la adâncimi medii.
Jaspul apare în: California, Germania, Franţa, Rusia, Egipt, Italia, Madagascar şi Africa de Sud. Aplitul se găseşte în Mexic.

FIŞE DE CARACTERIZARE
JASPUL DALMAŢIAN
  • Clasă: oxizi
  • Sistem de cristalizare: trigonal
  • Formulă chimică: SiO2 cu diferite impurităţi
  • Duritate: de la 7 în jos, depinzând de porozitate
  • Densitate: 2,6
  • Clivaj: absent
  • Spărtură: concoidală
  • Culoare: alb sau brun-deschis cu pete negre
  • Urmă: albă
  • Luciu: gras sau sticlos
  • Luminescenţă: inexistentă
APLITUL DALMAŢIAN
  • Tip: roci magmatice
  • Minerale componente: cuarţ, feldspat, riebekit-fenocristale de culoare închisă
  • Duritate: matricea: 6 jumătate; fenocristalele: 5-6
  • Densitate: ~2,65
  • Spărtură: neregulată
  • Culoare: albă cu pete negre

luni, 20 decembrie 2010

Datele despre GALENĂ

Galena mea cu incluziuni de fluorină şi calcit.










GALENA

Galena este prrincipala sursă industrială a elementului metalic plumb. Este des întâlnit în filoanele minerale hidrotermale. Prtintre celelalte minerale alături de care poate fi găsită, se numără sfaleritul, fluorina, cuarţul, calcitul şi pirita. Aceste minerale se formează prin cristalizare din lichidele fierbinţi care ies la suprafaţă prin crăpături sau falii.
Galena este o sulfură de plumb; fiecare moleculă de galenă conţinând un atom de plumb şi unul de sulf.
Denumirea cuvântului provine din latinescul galena care înseamnă minereu de plumb.
Galena se poate identifica foarte uşor prin faptul că lasă o urmă cenuşie, şi are o duritate foarte mică, de 2 1/2 pe scara Mohs. Datorită clivajului perfect, galena are un anumit aspect de trepte.

Fişă de carcaterizare
GALENA
Clasă: sulfuri
Formulă chimică: PbS
Duritate: 2 1/2
Densitate: 7, 5
Clivaj: perfect
Spărtură: subconcoidală
Culoare: cenuşiu- plumburiu- argintie
Urmă: cenuşie- plumburie
Luciu: metalic
Luminescenţă: inexistentă

miercuri, 8 decembrie 2010

CITRINUL

Salut tuturor,
astăzi, 8 decembrie 2010, a apărut revista numărul 12 de la Comorile Pământului, cu un eşantion de citrin natural.
<- cam aşa arată eşantionul de la revistă
DATE DESPRE CITRIN
Citrinul este varietatea galbenă sau aurie a cuarţului. Etimologia cuvântului citrin provine din grecescul kitro, care înseamnă lămâie sau citrică.
Culoarea galben-pal a citreinului este dată de conţinutul foarte ridicat de fier din cuarţ.
Cintrinul este de două feluri:NATURAL(creea prin includerea fierului în cuarţ) şi ARTIFICIAL(creeat de om prin încălzirea unui cristalelor de ametist, care devin portocaliu închis).
FIŞĂ DE CARACTERIZARE
CITRIN
Clasă: oxizi
Sistem de cristalizare: trigonal
Formulă chimică: SiO2
Duritate: 7
Densitate: 2, 65
Clivaj: inexistent
Spărtură: concoidală
Culoare: galbenă
Urmă: albă
Luciu: sticlos
Luminescenţă: inexistentă
Citrin natural Citrin artificial

joi, 25 noiembrie 2010

FUCSIT

Salut dragi prieteni,
azi a sosit revista numărul 10 de la Comorile Pământului împreună cu mineralul fucsit, date despre manganit, auripigment şi hidromagnezit, dar şi separatoarele seriei, care arată destul de bine!
Împreună cu toate acestea am mai primit şi o foaie format mai mic decât A5, pe care editorul îşi cere scuze din nou că a fost o întreagă încurcătură ,,vânarea" acestei reviste:
Dragi prieteni,

Vrem să vă mulţumim pentru primirea călduroasă pe care aţi făcut-o revistei ,,Comorile Pământului". Fiecare mineral care vă este oferit împreună cu revista este o mostră unică de mineral real, extras din mine din întreaga lume. Datorită cererii foarte mari de care se bucură colecţia ,,Comorile Pământului" şi pentru că vrem ca fiecare dintre dumneavostră să primească exemplarul la timp, suntem nevoiţi să modificăm ordinea mineralelor care vă sunt oferite pe parcursul seriei. Extracţia anumitor minerale necesită mai mult timp şi de aceea le veţi primi în numerele viitoare sle revistei. În plus, anunţul din revistă referitor la mineralelel care vor urma este posibil să fie greşit.

Ne cerem scuze pentru neplăcerile create şi sperăm să vă bucuraţi în continuare de această colecţie educativă şi originală!
Cu sinceritate, Editorul."

DATE DESPRE FUCSIT

Fucsitul este o varietate verde a muscovitului, la rândul lui cea mai frecventă specie minerală de mică. Coloritul său verde se datorează oxidului de crom; unele eşantioane pot conţine chiar Cr203 în proporţie de 5% din greutate. Din multe puncte de vedere, fucsitul se poate confunda cu verditul şi este asemănător cu acesta.
Mineralul a fost denumit astfel după numele lui Johann Nepomuk Fuchs, un geolog şi mineralog german din secolul al XVIII -lea, care a studiat difertele varietăţi de mică.
Fucsitul era cunoscut în trecut sub numele de gaebhardit. Cu toate că acest nume este astăzi învechit, el poate fi întâlnit încă în unele cărţi mai vechi.
Fucsitul conţine cea mai ridicată concentraţie de oxid de crom dintre toate varietăţile de mică.





sâmbătă, 20 noiembrie 2010

Brazilianitul

Brazilianitul

Brazilianitul este o piatră preţioasă de culoare galbenă, iar cristalele sale sunt aproape întotdeauna imperfecte, iar piatra trebuie tăiată şi şlefuită cu atenţie deosebită, pentru a ocoli imperfecţiunile structurale.
Când a fost descoperit, braziliantiul a fost confundat cu crisoberilul galben, dar greşala a ieşit repede la iveală, iar oamenii de ştiinţă şi-au dat seama că se află în faţâ unui nou mineral.
Brazilianitul are utilizări limitate la confecţionarea bijuteriilor, deoarece nu este foarte dur şi se situează doar pe poziţia 51/2 pe scara Mohs a durităţii. Dar fiind atât de frumos, este tăiat frcevent de către colecţionari. Aceştia nu poartă piatra la vedere, deoarece brazilianitul se degradează uşor, ci o păstrează în cutiile de prezentare, unde se află în siguranţă.

ORIGINI ŞI RĂSPÂNDIRE
Brazilianitul a fost descoperit în 1944, în zăcămintele pegmatite din regiunea Minas Gerais din Brazilia, de unde şi numele de Brazilianit. În această mină se mai găsesc cuarţul şi feldspatul. Cu toate acestea, Brazilianitul se mai găseşte şi în Italia sau Statele Unite ale Americii, dar cele mai frumoase şi mai mari cristale provin din Brazilia.

Fişă de carcaterizare
BRAZILIANITUL
Clasă: fosfaţi-arsenaţi-vanadaţi
Sistem de cristalizare: monoclinic
Formulă chimică: NaAl3(PO4)2(OH)4
Duritate: 51/2
Densitate: 2, 98
Clivaj: bun
Spărtură: concoidală
Culoare: galbenă
Urmă: galbenă
Luciu: sticlos
Luminescenţă: inexistentă

miercuri, 17 noiembrie 2010

CARNEOLUL- descriere

Carneolul

Carneolul (denumit şi cornelian) este o varietate colorată de cuarţ, totuşi valoare lui intrinsecă este destul de scăzută. Totuşi, atunci când este şlefuit, poate fi pus la baza celor mai frumoase bijuterii din lume. Carneolul a fost folosit încă din timpul vechiilor civilizaţii pentru confecţionarea unei largi varietăţi de nestemate, ornamente şi de sculpturi de mici dimensiuni.
Principalele sale caracteritici sunt coloritul unic şi fsptul că se pretează foarte bine şlefuirii de calitate.
Carneolul este o varietate de calcedonie, care la rândul lui este o varietate de cuarţ. Coloritul carneolului variază între roşu şi portocaliu, datorită impurităţilor de oxizi de fier(care se mai găseşte şi la mieralul hematit) şi hidroxizi de fier distribuiţi mai mult sau mai puţin omogen în interiorul pietrei.
Fişă de carcaterizare
CARNEOL
Clasă: oxizi
Sistem de cristalizare: trigonal
Formulă chimică: SiO2
Duritate: 6 1/2
Densitate: 2, 6
Clivaj: inexistent
Spărtură: concoidală
Culoare: roşu şi portocaliu
Urmă: albă
Luciu: de la sticlos la răşinos
Luminescenţă: alb-albăstrui sau galben-verde



miercuri, 3 noiembrie 2010

HALITUL

NaCl - clorură de sodiu

Haltul ,fiind cunoscut uneori sub denumirea de sare gemă, este în general incolor sau alb, dar unele eşantoane pot avea pete albastre, purpurii, roşii sau galbene, iar aceste culori se datorează radioactivităţii naturale la care mineralul a fost supus. Etimologia cuvântului provine din grecescul hals care înseamnă sare de mare, nume foarte potrivit, deoarece peste 80 % din materia dizolvată în mare este sarea.
Deoarece are foarte multe, voi prezenta pe larg cele mai importante utilizări practice ale hialitului;

Utilizări

Este folosit din cele mai vechi timpuri, fiind rafinat şi folosit ca condiment natural pentru mâncare. Mai recent, a devenit o imoprtantă sursă de clor şi sodiu. În prezent, este folosit în industria clorosodică, adică la producţia clorului, sodiului, a sodei caustice şi a acidului clorhidric.
Clorul este un gaz folosit pentru îndepărtarea bacteriilor din apa potabilă. El mai este folosit în cadrul procesului de albire sau la fabricarea diferitelor substanţe chimice organice, mai ales îngrăşăminte agricole.
Clorul este extras din halit ca un produs secundar al proceselor Downs, prin care clorul şi sodiul din mineral se separă folosind electroliza.
Sodiul este un element metalic care a fost izolat iniţial în 1807 de marele om de ştiinţă englez Sir Humpry Davy (1778-1829). Deşi este foarte radioactiv şi prin urmare nu se găseşte niciodată în stare liberă, în formă compusă este al şaselea cel mai abundent element de pe Pământ. Este folosit ca agent în reducerea diverşilor compuşi chimici, precum şi agent de răcire la reactoarele nucleare. Asemeni clorului, sodiul este separat din apa sărată tot cu ajutorul proceselor Downs.
Soda caustică, cunoscută şi sub numele de hidroxid de sodiu, este obţinut ca produs suplimentar exploatării halitului; acest compus alcalin foarte coroziv este larg folosit la fabricarea săpunurilor şi a hârtiei.

Fişă de caracterizare
Halit
ClasăHalogenuri
Sistem de cristalizareCubic
Habitus
Formulă chimicăNaCl
Duritate2
Densitate 2,16
ClivajPerfect
SpărturăConcoidală
Culoare Incolor, alb, galben, roşu
albastru, purpuriu
UrmăAlbă
LuciuSticlos
LuminescenţăVerde, portocaliu sau roşu
FluorescenţăVerde

luni, 1 noiembrie 2010

Chabazitul. Mimetesitul

CHABAZITUL

Chabazitul este un mineral sfărâmicios, cu largă arie de răspândire; este folosit în industrie pentru purificarea gazelor.
Etimologia cuvântului chabazit provine din greacă, unde chabazios înseamnă grindină, o aluzie la cristalele sale lucioase, voluminoase şi translucide.
Este răspândit în numeroase ţări, inclusiv în România. El poate fi incolor, sau poate apărea într-o mare gamă largă de culori: alb, gălbui, rozaliu, roşcat, verzui.
Chabazitul este un silicat de calciu şi aluminiu, iar el este un mineral hidratat, ceea ce înseamnă că conţine ataşate celule de H2O.
Deşi cristalel sale au formă de zaruri, el aparţine sistemului de cristalizare trigonal.
Se găseşte în principal în roci vulcanice, anume bazaltul.
TESTE
Când se dizolvă în acid clorhidric, chabazitul produce bioxid de siliciu sub formă de gel. Când se topeşte cu ărbune, el devine sticlă albă.
La fel ca celelalte minerale din grupa zeoliţilor, chabazitul eliberează apă atunci când este încălzit într-o eprubetă, de asemenea a fost primul descoperit din grupa zeoliţilor.
Fişă de caracterizare
Clasă: silicaţi şi zeoliţi
Sistem de cristalizare: trigonal
Formulă chimică: CaAl2Si4O12.6H2O
Duritate: 4- 5
Densitate: 2, 05- 2, 16
Clivaj: imperfect
Spărtură: neregulată
Culoare: alb, galben, roşu, rozaliu, verde sau incolor
Urmă: incoloră
Luciu: sticlos
Fluorescenţă: inexistentă



MIMETESITUL(Mimetitul)

Mimetesitul, numit şi mimetit, este un mineral rar, ce conţine arsen şi plumb.

Mimetesitul, ca şi chabazitul, are o mare gamă de culori: brun, verzui, alb, galben sau incolor.
Etimologia sa provine de la grecescul a imita, deoarece acest mineral se aseamănă cu multe alte minerale, de exemplu piromorfitul.
Acesta se găseşte de obicei în locurile unde se află galenă, anglezit sau hemimorfit.
Mimetesitul aparţine sistemului de cristalizare monoclinic, dar apare adesea sub formă hexagonală, cu şase feţe. Deşi nu are valoare de piatră (semi)preţioasă, mimetesitul este foarte apreciat de către colecţionari.
Cel mai mare cristal de mimetesit găsit până în prezent are 6 cm lungime, 2,7 cm în diametru, şi cântăreşte 274 de grame.

Cristele bipirmidale de mimetesit(sus) şi varietatea de ciorchine de mimetesit (jos)

vineri, 29 octombrie 2010

Autunitul

AUTUNITUL

Autunitul este radioactiv. Acest mineral conţine foarte mult uraniu, care este folosit în centralele nucleare şi la fabricarea armelor atomice.
Atunci când se găseşte în zăcăminte bogate, autunitul este exploatat comercial pentru conţinutul său de uraniu.
Uraniul este unmetal foarte instabil. Se descompune repede, iar în acest proces eliberează energie radioactivă., care poate fi folosită la reactoarele nucleare.
Autunitul are cristale galben-verzui, care îşi pierd coloritul şi se descompun în lipsa umidităţii. Este relativ des întâlnit şi prezintă o luminescenţă galben-verzuie, sub lumină ultravioletă.
Unul dintre primele zăcămite de autunit a fost descoperit în secolul al XIX-lea, lângă oraşul francez Autun, de unde şi numele mineralului. În insulele Britanice, autunitul se găseşte în Cornwall, mai ales în zona oraşelor St. Austell şi Redruth.
Pentru prevenirea transformării autunitului în metaautunit, se recomandă plasarea unei folii de apă în ambalajul acesteia, astfel se evită descompunerea mineralului.

Fişă de caracterizare
Clasă: fosfaţi, arsenaţi, vanadaţi
Sistemul de cristalizare: tetragonal
Formula chimică: Ca(UO2)2(PO4)2 10-12H2O
Duritate: 2, 2 1/2
Densitate: 3,1- 3,2
Clivaj: perfect bazal
Luciu: sticlos spre perlat
Fluorescenţă: galben-verzuie


Autunitul şi Metaautunitul

Crisoberilul. Safirul

CRISOBERILUL

Crisoberilul este unul dintre cele mai dure minerale de pe Terra. Considerat piatră preţioasă este foarte rar folosit în industrie. Ea este o piatră preţioasă cu o personalitate aparte. Varietăţile sale, Alexandritul şi citofanul (ochiul de pisică) se folosesc cu precădere la fabricarea bijuteriilor. El are un aspect atrăgător: transparent cu culoarea galben- verzui, fiind foarte la modă în epoca victoriană.
Fiind o substanţă foarte dură, crisoberilul este insolubil, chiar şi atunci când se folosesc acizi. Numele său vine din greacă, unde chrysos înseamnă auriu, iar berullos piatră preţioasă.
Cele mai frumoase cristale de crisoberil se găsesc în Sri Lanka, Brazilia sau Italia. Mostre spectaculoase de Alexandrit se găsesc în Munţii Ural din Rusia.
Aceleaşi capacitate ca şi Alexandritul (îşi poate schimba culoarea) o mai are şi granatul grosular din estul Africii.
Fişă de caracterizare
Clasă: oxizi
Sistem de cristalizare: ortorombic
Formulă chimică: BeAl2O4
Duritate: 8 1/2
Densitate: 3,7
Clivaj: prismatic distinct
Spărtură: concoidală
Culoare: variată
Urmă: albă
Luciu: sticlos spre adamantin
Fluorescenţă: în principal inexistentă, dar apare în anumite condiţii



SAFIRUL

Safirele sunt cele mai preţioase şi mai frumoase pietre preţioase de pe Pământ. Ele sunt extrem de dure şi de rezistente la căldură. Safirele sintetice au o gamă largă de aplicaţii industriale.

Frumosul safir albastru este o bijuterie frumoasă, dar ca mineralul cu cea aproape cea mai mare duritate de pe Pământ este apreciat şi pentru proprietăţile sale industriale. Deoarece pietrele preţioase sunt acum atât de rare, se fabrică şi safire sintetice, care reprezintă toate calităţile de uz industrial ca şi la cel natural. Cristalele făcute de mâna omului sunt folosite la fabricarea instrumentelor electrice sau optice sau a ferestrelor furnalelor, unde sunt supuse la temperaturi foarte înalte.
În general, se ştie că safirele sunt albastre, dar ele pot avea şi alte culori, precum roz şi galben. Termenul de ,,safir" este folosit de obicei pentru varietatea albastră a corindonului. La fel ca şi safirul, rubinul este un corindon.

Sub denumirea de Safir sunt cunoscute toate pietrele prețioase din corindon cu singura excepție a variantei de culoare roșie rubinie care este denumit rubin. Însă este foarte răspîndită denumirea de safir, a pietrelor prețioase de culoare albastră, dar acest albastru nu trebuie înțeles ca și culoarea cerului senin, ci toate nuanțele de albastru până la albastru foarte închis și chiar negru.

Safirul este un mineral ce apare sub formă de monocristale Al2O3 Culoarea o determină impuritățile ca de exemplu cu Fe2+-, Fe3+-, Cr3+-, Ti4+- sau V4+-Are duritatea 9 pe scara Mohs, după diamant. Rocile unde s-au găsit safire se numesc Pegmatite care prin procese de eroziune au fost transportate și depozitate în aluviuni, în albiile apelor curgătoare. Țările mai importante în producția de safire sunt Sri Lanka (denumirea veche Ceylon), India mai nou USA Australia, și Nigeria. Pe cale sintetică se pot produce safire de o calitate perfectă și de o mărime aproape nelimitată. Pe lângă utilizarea lor ca pietre prețioase, a fost utilizat din anii 1950 până în anii 1960 ca vârf al acului patefoanelor și picup-urilor. O utilizare o are și în producerea laserului, prin monocristale sintetice de safir care prin conținutul în Galliumnitrid contribuie la producerea laserului de culoare albastră și LEDului de culoare albă, albastră și verde. Prin introducera ionilor de titan la producerea cristalelor sintetice, este de asemenea utilizat in industria laserului cu lungimea de undă între 750 până la 1000 Nanometri. Pentru geamuri expuse unor condiții extreme de temperatură și presiune ca de exemplu avioane de recunoaștere sau nave spațiale, se utilizează safire sintetice cu un diametru până la 75 cm.

  • Padparadscha este denumirea comercială pe singaleză a varietăților de safir de nuanță roz-portocalie.

Fişă de caracterizare
Clasă: oxizi
Sistem de cristalizare: trigonal
Formulă chimică: Al2O3
Duritate: 9
Densitate: 4
Clivaj: inexistent
Spărtură: concoidală spre neregulată
Culoare: albastră
Urmă: albă
Luciu: subdamantin, sticlos
Luminescenţă: inexistentă

Trandafirul deşertului 2

Trandafirul de deşert este o foarte frumoasă varietate de ghips, foarte apreciată de colecţionari. Trandafirul de deşert are în general culoarea cafeniu- nisipos - iar mai închisă atunci când în mineral se găsesc impurităţi de fier. Aşa cum indică numele, el se formează în condiţii de foarte mare uscăciune, iar forma tipică sub care se găseşte este asemănătoare unei flori, anume unui trandafir.
Componenta de bază a trandafirului de deşert este gipsul, forma minerală hidratată a sulfatului de calciu. În stare pură ghipsul este incolor; coloritul brun al trandafirului de deşert se datorează particulelor minuscule de nisip care s-au fixat în interiorul mineralului.
Trandafirul de deşert se formează în medii foarte uscate, fiind întlnit aproape exclusiv în ţinuturile deşertice.
De obicei forma şi culoarea acestui mineral sunt două dovezi suficiente pentru a-l identifica. Majoritatea colecţionarilor nu mai efectuează teste suplimentare, deoarece mineralul se deteriorează foarte rapid.

CARACTERISTICI

Cristalele de gips aparţin sistemului de cristalizare monoclinic. În cazul trandafirului de deşert, ele apar sub forma unor lamele (cristale în straturi) .
Gipsul este un element ecaporitic. El se formează în urma evaporării apei care o conţin anumite substanţe chimice.
Fişă de caracterizare
Clasă: sulfaţi
Sistem de cristalizare: monoclinic
Formulă chimică: CaSO4.2H2O
Duritate: 2
Densitate: 2, 32
Clivaj: perfect
Spărtură: aşchioasă
Culoare: brună
Urmă: albă
Luciu: sticlos spre perlat
Luminescenţă: alb- verzui

joi, 28 octombrie 2010

Trandafirul deşertului (rose selenite)

ClydesDesertRose.jpg
Sandrose aus Mexiko.jpgTRANDAFIRUL DEŞERTULUI
Trandafirul deertului este un mineral incolor, cu forme intermediare de culoare, până la alb, având formula chimică: CaSO4 • 2 H2O (sulfat de calciu). El mai este numit şi gips. Gipsul este ușor solubil în apă, are o duritate mică (2), cristalizează în sistemul monoclinic, lasă o "urmă" albă. Prin încălzire, pierde o parte din apa de cristalizare formându-se un "hemihidrat" numit Bassanit, cu formula chimică: CaSO4 • ½ H2O. Prin pierderea în continuare a apei de cristalizare se formează sulfatul anhidru de calciu, denumit Anhidrit (CaSO4).

Cristal de gips
Apare atât ca formă masivă și cristalină, cu cristale incolore sau colorate în alb, galben, roșu sau cenușie (alabastru), cât și sub formă fibroasă (gips fibros). În unele cazuri poate forma cristale transparente (selenit). În mina Naica din Chihuahua, Mexic s-au găsit cristale cu lungime de 15 m.
Gipsul se formează prin cristalizare din soluții suprasaturate în sulfat de calciu din apa de mare, sau prin acțiunea acidului sulfuric asupra rocilor calcaroase.
Zăcăminte mai importante de gips se află în Mexic, Algeria, Spania, Germania.
  • α-Halbhydrat (CaSO4 • ½ H2O) se formează într-o cavitate (autoclav) inchisă.
  • β-Halbhydrat (CaSO4 • ½ H2O) prin ardere amestecat cu apă în atmosferă.
  • Anhidrit III (CaSO4 • 0,x H2O) formare la temperaturi până la 300 °C.
  • Anhidrit IIs (CaSO4) formare la temperaturi între 300-500 °C
  • Anhidrit IIu (CaSO4) formare la temperaturi între 500-700 °C
  • Anhidrit I (CaSO4) formare la temperaturi de 1180 °C.
Prin calcinare pierde apa de cristalizare; pulberea obținută absoarbe din nou apă, solidificându-se. Această proprietate este folosită în industria de construcții. Creta folosită în școli provine la fel din gips. În medicină este utilizat pentru fixarea fracturilor de oase, ca bandaj de gips, în stomatologie ca mulaj. În arheologie, paleontologie și în artă, ca statui din gips curat sau în amestec cu alte minerale.

Arderea gipsului, Théodore
Géricault, 1822-1823
Fişă de caracterizare
Gips (varietatea de deșert „Trandafir de nisip”)
Formula chimică CaSO4 • 2 H2O
Sistem de cristalizare monoclinic
Clasa cristalului 2/m
Culoare incolor, alb
Urma albă
Duritate pe scara Mohs 1,5 - 2
Densitate 2,3 g/cm³
Luciu sticlos și mătăsos
Opacitate transparent până la opac
Spărtură sidefiu
Clivaj perfect
Habitus prismatic, tabular, fibros
Macle Hemitropie normală (în formă de "coadă de rândunică" sau "vârf de lance"
Optică
Refracție na = 1.519 - 1.521,
nb = 1.522 - 1.526, nc = 1.529 - 1.531
Deviație optică cu două axe (+)
Unghiul de dispersie
a axei optice
2vz ~ 58°
alte proprietăți
Conductibilitate termică bună
Radioactivitate nu este radioactiv
Magnetism nu are

miercuri, 27 octombrie 2010

Sarea şi salina Tg. Ocna

Sarea

Cristale de sare gemă

Sarea gemă este o clorură naturală de sodiu (natriu) cristalizată în sistemul cubic (sinonim: halit).

Numită popular sare de bucătărie, rezultă (în laborator) prin reacția chimică:

HCl (acid clorhidric) + NaOH (hidroxid de sodiu) = NaCl (clorură de sodiu) + H2O (apă).

Se prezintă sub formă de cristale cubice, incolore, cu gust sărat, solubile în apă (37,7% la O°C, 39,12% la 100 °C), greu solubile în alcool etilic (CH3CH2OH) și amoniac (NH3) lichid.
Are punctul de topire 801 °C, punctul de fierbere 1440 °C și densitatea de 2,16 g/cm³. La temperaturi mai mici de 15 °C cristalizează ca dihidrat, iar deasupra acestei temperaturi, anhidru.
Sarea gemă este higroscopică, fenomen care se datorează impurităților (mai ales clorurii de magneziu - MgCl2).

În România zăcăminte de sare se află în localități care poartă des denumirea de ocnă (mină de sare) ca de exemplu: Ocna Sibiului, Ocnele Mari, Ocna Mureș, Ocna Dejului, Târgu Ocna etc.

Sarea este folosită în industria conservelor, în tăbăcărie etc. În industria chimică este întrebunțată ca materie primă pentru fabricarea de acid clorhidric (HCl), clor (Cl2), hidroxid de sodiu (NaOH, cunoscut sub denumirea populară de sodă caustică), sodiu metalic ș.m.a.


Salina de la Târgul Ocna

Stațiunea Târgu Ocna dispune de un climat de dealuri sedativ cu temperaturi moderate și precipitații în valoare de 700 mm anual. În afară de acest climat sedativ un factor de cură important îl reprezintă apele minerale din stațiune care se înscriu în categoria apelor minerale clorurate, sodice, slab bicarbonatate și ușor sulfuroase și sunt utilizate în principale pentru tratarea afecțiunilor tubului digestiv și ale aparatului locomotor. În cadrul salinei de aici funcționează un sanatoriu destinat tratamentului bolnavilor de astm alergic. Salina este situată la circa 2 km de oraș, în masivul de sare Vâlcele-Slatinele, la 240 m adâncime și reprezintă, prin microclimatul de salină, un important factor natural de cură utilizat în terapia afecțiunilor respiratorii. Recunoașterea și utilizarea în scop terapeutic a mediului de salină, cu precădere în ultimele decenii, a pornit de la o serie de observații începând încă din secolul al XIX-lea, și anume: absența îmbolnăvirilor de bronșită cronică și astm la minerii din minele de sare de la Wieliczka precum și vindecarea rapidă a acestor boli la noii angajați, ameliorarea până la dispariție a crizelor de astm la bolnavii astmatici refugiați în timpul celor două războaie mondiale în pestera dezvoltată în sare Kluttert, utilizată ca adăpost în timpul bombardamentelor. Caracteristica principala a microclimatului salinelor este constantă parametrilor fizici, chimici și microbiologici (fără variații zilnice sau sezoniere), spre deosebire de aerul de la exterior. Parametrii climatici pentru salinele din România sunt: temperatura, de aprox. 12° - 13°, umiditatea relativă, de cca. 60 - 80 %, curenții de aer cu viteze , reduse, practic insesizabile, presiunea aerului este similară celei de la exterior sau cu diferențe mici. Toate aceste caracteristici determina un bioclimat caracterizat printr-un inconfort termic de racire slab, cu indice de stres cutanat hipotonic moderat și pulmonar echilibrat. În concluzie, bioclimatul de salină are caracter sedativ de cruțare, cu valori foarte reduse ale indicilor de stres, ușor răcoros ca temperatură și echilibrat sub aspectul umezelii. Studiul microclimatului de salină realizat în Salina Trotuș a evidențiat:

  • temperaturi cu variații minime (sub 10 C ), cuprinse intre 12,8 - 12,90 C, în perioada toamnă - iarnă și între 13,2 - 13,40 C, în perioada de vară;
  • valori ale umidității relative a aerului cu variații sub 10 %, de la 74 - 75 %, iarna, la 80 - 82 %, vara;
  • variația extrem de redusă a cantității de oxigen, ca și a conținutului de aerosol salin (130 - 170 particole / cm3;
  • presiunea atmosferica - 70 - 73 cm Hg;
  • absența totală de alergeni (mucegaiuri și germeni patogeni);
  • curenții de aer au viteze foarte reduse, în general imperceptibile.

Determinările chimice au arătat în general, absența aeropoluanților, un pH ușor acid al aerului, prezența ionilor de Na, Ca, Mg. Evaluările aeromicroflorei au demonstrat un înalt grad de puritate al aerului, atât vara, cât și iarna. Se apreciază astfel, pe baza rezultatelor studiului, că bioclimatul salinei este caracterizat printr-un inconfort termic de răcire slab (corectat printr-un program de mișcare și vestimentație adecvată), cu indicele de stres cutanat hipotonic, moderat, și indice de stres pulmonar echilibrat, așadar, un bioclimat sedativ de cruțare. Baza de turism precum și obiectivele turistice din mina Trotuș sunt amplasate la orizontul IX, la 240 m adâncime. Accesul se face pe un plan înclinat, spiralat, de 3,2 km lungime, cu microbuzele Salinei.

Serviciile oferite în interiorul salinei, de către societatea de exploatare a sării, sunt:

  • servicii de bază:
    • transportul în salină
    • tratament cu aerosoli naturali salini
    • vizitare salină și agrement: terenuri de sport (baschet, mini-fotbal, tenis de câmp, tenis de masă), spații de joacă pentru copii (dotate cu leagăne, tobogane);
  • servicii conexe
    • punct de vânzare produse alimentare (bufet și terasă) și suveniruri
    • organizarea de expoziții de lucrări de artă (sculpturi, picturi pe sare);
    • amenajarea spre vizitare a Muzeului sării
    • vizitarea sau participarea la slujbe religioase în biserica "Sfânta Varvara", amenajată într-una din galeriile salinei.

Turiștii beneficiază de serviciile unui cadru medical și ale unui profesor de sport, de un cabinet medical dotat cu aparatură de specialitate pentru intervenții de urgență și un salon cu patru paturi. Programul de tratament cuprinde : odihnă, gimnastică medicală generală și respiratorie, jocuri distractive și sportive ( șah, tenis, baschet ), plimbări, alergări cu caracter de antrenament moderat la efort, programe de educație sanitară.

  • Turismul de odihnă și recreere - beneficiază de un potențial climatic și bioclimatic remarcabil, de un cadru natural plăcut, lipsit de factori de poluare, orașul fiind situat la poalele Munților Nemira și Berzunți, pe terasa râului Trotuș. Principalele zone de recreere ale orașului sunt Parcul balnear, Muntele Măgura - cu numeroase obiective turistice culturale și zone pentru relaxare (inclusiv de picnic) și puncte de belvedere.
  • Turismul cultural are multiple posibilități de dezvoltare, date fiind numeroasele obiective cultural-istorice de pe teritoriul orașului: 24 biserici și mănăstiri, șapte monumente comemorative, șapte monumente legate de economia și învățământul local, șase clădiri cu valoare arhitectonică și istorică, o troiță dedicată deținuților politici morți în închisoare, Casa de Cultură cu 300 de locuri, Muzeul de Istorie, două cămine culturale, o bibliotecă orășenească etc. Târgu Ocna este considerat a fi unul dintre orașele cu cele mai multe biserici, raportat la numărul de locuitori, putând fi introdus astfel în circuite naționale sau regionale, pe tematică cultural - religioasă.
  • Vestigii arheologice :
    • Situl arheologic Utidava, cu Cetatea Utidava (sec. I a.Chr. - sec I p.Chr.);
  • Monumente de cult cu valoare turistică :
    • Biserica "Răducanu", cu hramul "Buna Vestire" (ctitorită în anul 1694 și refăcută în 1763); lângă peretele sud-estic al bisericii se află mormântul marelui diplomat și scriitor Costache Negri (1812 - 1876); monument de arhitectură;
    • Biserica Domnească din Lemn "Cuvioasa Parascheva" (sfârșitul sec. al XVI-lea, refăcută în anul 1725); monument de arhitectură;
    • Biserica de Lemn "Sfântul Gheorghe" (ctitorită în anul 1761 ); monument de arhitectură
    • Biserica "Sfântul Nicolae" (ctitorită în anul 1580, transformată în anii 1768, 1883); în incinta acesteia se află cimitirul cu tunuri, în care odihnesc 69 de eroi căzuți în luptele de la Cosna și Cireșoaia, din vara anului 1917; monument de arhitectură;
    • Biserica "Sfânta Treime (1810); monument de arhitectură;
    • Biserica "Sfinții Împărați Constantin și Elena" (1824);
    • Biserica Armenească "Sfânta Născătoare" (1808, refăcută în anul 1825);
    • Biserica "Sfinții Voievozi Mihail și Gavriil" (între 1737, reconstruită în anul 1849);
    • Biserica fostei Mănăstiri "Precista" (1662, refăcută în anuI 1860); Biserica "Adormirea Maicii Domnului", fosta Mănăstire "Precista", a fost construită de marele vistier Gheorghe Ursache, pe la anul 1662, și a fost închinată Mănăstirii Ivir, de la Muntele Athos, în anul 1683; monument de arhitectură;
    • Mănăstirea "Măgura Ocnei" - (prima mențiune a schitului apare într-un document din 13 noiembrie 1665; refăcută în anii 1665, 1750, 1803, 1990); în prezent, Muntele Măgura a devenit un loc de pelerinaj, un puternic centru de spiritualitate ortodoxă;

• Monumente, ansambluri arhitecturale

    • Casa Borisoff - construită în anul 1890, monument de arhitectură;
    • Școala secundară de fete "Principesa Elena";
    • Administrația Minei Salina (1911);
    • Școala nr. 2, azi anexă a Liceului Costache Negri" (1868);
    • Gara Tg. Ocna (1884);
    • Stația CFR Salina (1905);
    • Palatul Primăriei (1912);

• Monumente comemorative

    • Monumentul Eroilor de pe Dealul Măgura
    • Monumentul Caporalului Mușat de pe Dealul Măgura;
    • Ansamblul memorial 1916 - 1918, monument de arhitectură;
    • Mormântul lui Costache Negri și al surorilor sale, monument de arhitectură;

• Monumente tehnico - economice cu valoare turistică:

    • macheta primei sonde de petrol cu foraj mecanic (1861), zona Mosoare;

• Etnografie, folclor :

    • Case cu arhitectură tradițională
    • Manifestări populare, formații artistice populare
    • Meșteșuguri populare, tradiții, obiceiuri legate de sărbători religioase, Anul Nou
  • Turismul științific - este favorizat de existența a patru rezervații naturale, dintre care, Rezervația Naturală Măgura, o rezervație mixtă, cu numeroase specii de floră și faună protejate și peisagistică, în suprafața totală de 89,70 ha, a fost declarată arie protejată prin HG 2151 /din 30.11.2004.
  • Turism de afaceri, congrese, reuniuni și evenimente - există posibilitatea organizării unor evenimente / manifestari legate de afaceri, culturale sau științifice, deoarece există în structurile de cazare săli de •conferințe moderne (Hotel Măgura, pensiunea Casa Creangă), dotate cu aparatură audio / video, care permit desfășurarea acestei forme de turism, o activitate profitabilă pentru societățile de turism.
  • Turismul montan se poate practica în aria limitrofă orașului, în Munții Berzunți și Nemira, prin drumeții montane, unde exista o rețea de poteci, dintre care unele sunt marcate. Mai pot fi menționate :
    • vârfurile Sandru Mare (1639 m) și Nemira (1648 m) - rezervație naturală complexă masivele muntoase Cerbu (886 m) și Puf (1046 m) cu poteci marcate pentru amatorii de drumeții
    • Vf. Lacos (1236 m) - punct de belvedere
    • culmea Berzunți, cu Vf. Măgura (982 m)
    • pasul Oituz (863 m altitudine)
    • cele "300 de scări", un drum în serpentină format din trepte lungi de piatră, ce urcă pe muntele Sandru din stațiunea Slănic Moldova
    • Dealul Perechiu (rezervație naturală, acoperit cu vegetație abundentă, cu diverse elemente termofile)
    • văile săpate în munți de Trotuș și afluenții săi Uz, Dofteana, Slănic, Oituz, Cașin, Tazlăul Mare .

duminică, 24 octombrie 2010

Poze din colecţia mea

,Din biblioteca mea geologică, un trilobit, agat roz felie, pirită, pirită şi revista a treia, ouă din piatră. cuarţ roz. aragonit. mokait. turmalină neagră. agate şlefuite. o mică parte din colecţia mea de roci. citrin. onix(hematită). obsidian fulgi de zăpadă.