Zeoliţi

Analcit, natrolit şi haineaultit

Observaţie: adeseori am auzit persoane referindu-se la un anumit mineral "zeolit". 

În atenţia acestora, nu există un mineral numit astfel, ci o familie de minerale.

Zeoliţii reprezintă unul dintre cele mai fascinante clase de minerale. Ca o caracteristică generală, aceştia au o structură cristalină neobişnuită şi sunt din punct de vedere chimic aluminosilicaţi hidrataţi. În moleculă conţin diferite metale (sodiu, potasiu, calciu, bariu, etc.) şi fac parte din categoria tectosilicaţilor.

Zeoliţii sunt cunoscuţi pentru proprietăţile lor, printre care se numără aceea de a fi materiale microporoase şi de a avea o structură cristalină foarte absorbantă.

Denumirea acestei clase mineralogice provine din limba greacă, unde ζέω (zéō) înseamnă "a fierbe", iar λίθος (líthos) "piatră", şi face referire la proprietatea zeoliţilor de a elibera molecule de apă când sunt încălziţi.

Deşi există mulţi zeoliţi naturali, fiind relativ răspândiţi în unele zone naturale, în prezent se fabrică un număr tot mai mare de aşa-numiţi zeoliţi artificiali, care sunt meniţi să exploateze importanţa industrială a lor. Zeoliţii sunt răspândiţi la nivel mondial, fiind minerale secundare formate în lava solidificată şi în rocile plutonice. Practic, zeoliţii apar în toate zonele cu roci magmatice, predominant vulcanice. În România, sunt întâlniţi în Munţii Metaliferi sudici şi în Munţii Bihor (cu specimene de natrolit, laumontit, mezolit, chabazit, stilbit, heulandit, etc.)

Proprietăţi

Laumontit

După cum deja am menţionat, zeoliţii eliberează apa de cristalizare odată cu încălzirea. Altfel spus, zeoliţii au capacitatea de a-şi schimba structura moleculară în urma acestui procedeu. În majoritatea mineralelor hidratate (ce conţin apă de cristalizare), moleculele de apă sunt legate direct de structura principală, însă în cazul zeoliţilor avem de a face cu o cavitate în centrul structurii moleculare, care conţine apa.

După eliminarea apei, care "ţâşneşte" continuu, zeolitul devine foarte receptiv, astfel că dacă nu intervine niciun alt proces, mineralul absoarbe apa din atmosferă, prezentă în formă de vapori. Totuşi, structura microporoasă poate accepta o multitudine de alte substanţe, gazoase sau lichide.

În natură, zeoliţii se transformă în alte minerale sub influenţa factorilor climatici, ai alterării hidrotermale sau ale condiţiilor metamorfice.Un exemplu este alterarea chabazitului la calcit.

Utilizări

Având toate aceste proprietăţi unice, nu putem ignora faptul că zeoliţii au o importanţă ridicată. Zeoliţii sunt folosiţi pentru scăderea durităţii apei, dar şi pentru separarea şi purificarea altor substanţe fluide. De asemenea, pe acelaşi principiu sunt folosiţi şi pentru sitele moleculare.

Au aplicaţii şi în chimie, astfel că un zeolit poate fi utilizat pentru separarea moleculelor (însă doar unele cu o anumită mărime şi formă pot trece prin mineral), şi ca metodă de a capta anumite molecule pentru analiză.

Bineînţeles, lista continuă; printre utilizările secundare ale zeoliţilor se numără cea de catalizator în industria petrochimică, materiale de construcţie, medicină, agricultură, etc.

Exemple

Cei mai cunoscuţi zeoliţi sunt următorii: natrolit, stilbit, laumontit, heulandit şi mezolit.Ca şi aspect, zeoliţii

aceştia au o înfăţişare plăcută, sticloasă, şi se găsesc de obicei pe roci vulcanice.

Mai jos puteţi vedea o listă cu principalii zeoliţi găsiţi în lume (în bold se regăsesc cele răspândite în România; click pe ele):
                                Zeoliţi

Amicit	Garronit	Natrolit
Analcit	Gismondin	Offretit
Barrerit	Gmelinit	Paulingit
Boggsit	Gobbinsit	Perlialit
Brewsterit	Gonnardit	Phillipsit
Chabazit	Goosecreekit	Scolecit
Clinoptilolit	Harmotom	Stellerit
Cowlesit	Heulandit	Stilbit
Dachiardit	Laumontit	Tetranatrolit
Edingtonit	Levyn	Thomsonit
Epistilbit	Mazzit	Viseit
Erionit	Merlinoit	Wairakit
Faujasit	Mezolit	Wellsit
Ferrierit	Mordenit	Willhendersonit

Galerie de imagini

Scolecit

Ace de mezolit

Chabazit

Imagini preluate de la Wikimedia Commons, fără drepturi de autor

Laumontitul

Laumontitul este un mineral din familia zeoliţilor. Are multe proprietăţi interesante şi este larg răspândit pe glob. Pote avea un colorit alb, roz-maroniu, gălbui sau roşiatic. A fost denumit după geologul din secolul al XVIII-lea, Gillet de Laumont, care l-a descoperit în Bretania.

LAUMONTITUL...UN ZEOLIT
Laumontitul este un zeolit, un mineral cu o deosebită şi ciudată formă de critalizare. Zeoliţii sunt silicaţi de aluminiu, care conţin molecule de apă legate superficial, ce pot fi eliminate prin acţiunea căldurii. Ceea ce deosebesc zeoliţii de alte minerale hidratate (care conţin apă în compoziţia sa), este faptul că cele hidratate elimină apă în mod continuu, nu doar anumite cantităţi la anumite temperaturi, pe măsură ce temperatura creşte.
În plus, zeoliţii care au fost deshidrataţi şi au fost expuşi din nou la apă, ei au recăpătat moleculele de apă în structura lor. Printre cei mai cunoscuţi zeoliţi se numără analcitul, chabazitul, harmotomul, heulanditul, mezolitul, natrolitul şi stilbitul.

MINERAL DIN TUFUL VULCANIC!!!
Laumontitul se găseşte uneori în roci numite tufuri, formate la rândul lor din fragmente mici de rocă, ci diametrul de aproximativ 2 mm. Aceste roci sunt expulzate de erupţiile vulcanilor, şi care, atunci când se depun pe suprafaţa pământului se sudează între ele deoarece sunt foarte fierbinţi. Prin urmare, se poate spune despre laumontit că este un mineral din tuf vulcanic. Atenţie însă, deoarece nu trebuie confundat cu travertinul, o rocă poroasă alcătuită din carbonat de calciu care se formează la izvoarele cu apă termală bogată în carbonat de calciu.

TESTE ŞI RECOMANDĂRI
Atunci când este pus în acid clorhidric, laumontitul se dizolvă, lăsând în urmă un reziduu cu o consistenţă gelatinoasă. Dacă este încălzit, într-o eprubetă închisă, apa din structura sa se elimină, devenind vizibilă pe pereţii tubului.
Laumontitul ar trebui păstrat şi acoperit cu apă, pentru a preveni deshidratarea şi/sau transformarea sa în pudră!!!
ATENŢIE: NU FOLOSIŢI ACID FĂRĂ AJUTORUL PĂRINŢILOR!!!

Fişă de caracterizare
Clasă: silicaţi, grupa zeoliţilor
Sistem de cristalizare: monoclinic
Formulă chimică: CaAl2Si4O12.4H2O
Duritate: 3-4
Densitate: 2,2-2,4
Clivaj: perfect
Spărtură: neregulată
Culoare: alb, gri, gălbui, roz, maroniu
Urmă: incoloră
Luciu: sticlos-perlat
Luminescenţă: inexistentă