Diamantul

C - carbon elementar

Diamantul este cea mai dură substanţă găsită în natură, respectiv cel mai dur mineral din natură. Este cea mai valoroasă piatră preţioasă, fiind folosită în industrie pentru tăiere şi şlefuire, datorită durităţii sale de 10 pe scara Mohs (cea mai mare valoare posibilă).

Doar eşantioanele naturale de calitate mai scăzută sunt folosite pentru tăiere, iar cele de calitate superioară în bijuterii. Sunt cele mai preţioase nestemate nu numai pentru frumuseţea lor, ci şi pentru răspândirea lor foarte mică.

TĂIETURA. CARATELE

Inel cu diamant

Diamantele sunt evaluate, atât înainte cât şi după tăiere, în funcţie de ,,CEI PATRU C", ce reprezintă calităţile sale: claritatea, culoarea, tăietura (vine din engleză: cut) şi caratele. Caratul este unitatea de măsură principală pentru măsurarea masei unor pietre preţioase. Astăzi, diamantul este standardizat la 0,2 carate.
Dacă diamantul este tăiat corespunzător, el va prezenta ,,focul său", fenomen ce reprezintă dispersia luminii în în interiorul pietrei. Acesta cauzează lumini colorate în interiorul pietrei.
Cele mai importante tăieturi sunt briliantul şi para.

ÎN INDUSTRIE...

Principala utilizare industrială a diamantului este confecţionarea de instrumente de tăiat şi găurit. El este atât de dur, aşa că poate tăia sau găuri orice.
În trecut, a fost folosit la fabricarea pick-up-urilor de calitate. Cuţitele de diamant sunt folosite de chirurgi pentru tăierea de ţesut uman şi pentru probe. De asemenea, frezele stomatologice conţin praf de diamant.
Bineînţeles, există şi diamant artificial, creat de om, care a fost folosit în industrie începând cu anul 1955.

ORIGINI ŞI RĂSPÂNDIRE

Diamantele se găsesc în kimberlite, roci a căror denumire provine de la Kimberley, Africa de Sud, se formeaza că intruziuni în formă de pipă, ce s-au ridicat de la adâncimi de peste 100 de km.
Continentul african este producătorul principal de diamante pe scară mondială.

Principalele zăcăminte: Brazilia, Africa de Sud, Zair, Siberia, Angola, Botswana, Ghana, Guineea, Namibia, Rusia, Sierra Leone, Tanzania şi Venezuela. Recent, au fost găsite în Canada şi Finlanda. În România, se găsesc acele diamante de Maramureş.

Fişă de caracterizare
Diamantul
Clasă	Elemente native
Sistem de cristalizare	Cubic
Habitus	-
Formulă chimică	C
Duritate	10
Densitate	3,31,-> 3,52
Clivaj	Perfect
Spărtură	Concoidală
Culoare	Incoloră, dar se mai găseşte cu nuanţe de alb, albastru, maro, verde, gri, portocaliu, roz, roşu, galben sau chiar negru
Urmă	Albă
Luciu	Adamantin, iar cristalele  netăiate au luciu gras
Luminescenţă	Albastră, roz, galbenă sau verde

Mercurul şi cinabrul

Vezi postarea pe larg despre cinabru, făcând clic aici.

Mercurul este un metal foarte interesant; este singurul metal care este lichid la temperatura camerei, adică dacă este ţinut la căldură. Are o foarte largă gamă de utilizări industriale şi este otrăvitor.
Culoarea sa este argintie, strălucitoare.

Uneori, se găseşte şi în natură, dar sub formă de compus mineral; cinabrul este mineralul format din mercur şi sulf. Este un mineral important, deoarece din acesta se extrage mercurul pentru uz industrial.
O caracteristică interesantă a cinabrului este că atunci când este încăzit sau prăjit în flacără deschisă, oxigenul din aer se combină cu sulful, iar mercurul este eliminat sub formă de metal. În acest mod uşor se face rost de mercur din cinabru.

Numele provine de la romanul vechi ,,hydrargyrum'', adică argint de apă. De la acest cuvânt provine simbolul elementului din Tabelul Periodic mercur, anume Hg.

UTILIZĂRI

Mercurul este un metal lichid la temperatura camerei, dar poate fi şi solid, la -38,9 grade Celsius, iar temperatura de fierbere este de 357 grade. Tocmai de aceea, mercurul la temperaturi atmosferice va fi folosit pentru termometre, întrucât se dilată şi se contractă vizibil. Mai este folosit la fabricarea filamentelor pentru lămpile cu ultraviolete.
Un alt lucru interesant este capacitatea mercurului de a dizolva multe alte metale şi de a forma multe alte amalgame (compuşi). Un exemplu bun de amalgam al mercurului poate fi mineralul alb, moschellandsbergitul, care este un amalgam de argint şi mercur.

PLOMBE DENTARE

Amalgamele sintetice de mercur sunt folosite pentru plombarea cariilor dentare. Unii oameni cred că acestea sunt dăunătoare pentru organism, dar medicii dentişti spun că înlăturarea lor este mai dăunătoare decât păstrarea.

Picături de mercur pe cinabru

OTRAVĂ MORTALĂ

Oricare ar fi, până la urmă, adevărul legat de plombele dentare, mercurul este o otravă mortală. Orice cantitate, oricât de mică, ingerată, poate produce afecţiuni grave ale rinichilor şi a ficatului. Înainte de 1972, o mare cantitate de mercur a ajuns în peştele mâncat de oameni, din cauza deversării metalului în mări şi oceane. După 1972, aproape 100 de ţări au interzis această deversare, după ce foarte multă lume s-a îmbolnăvit.
Mercurul trebuie tratat cu foarte mare grijă, pentru că este otrăvitor.

RECOMANDĂRI

Deoarece vaporii de mercur sunt şi ei periculoşi, cercetarea mineralului trebuie făcută într-o cameră ventilată, iar eşantioanele trebuie păstrate într-o cutie de plastic sau de sticlă ermetic închisă.

ORIGINI ŞI RĂSPÂNDIRE

Deşi mercur nativ se găseşte foarte rar, el se găseşte la marginea zăcămintelor de cinabru. Se mai găseşte în anumite cavtăţi de roci vulcanice.
Dar, cu toate acestea, mercurul se găseşte în multe locuri din lume, inclusiv România:

• Landsberg, Germania
• Muntele Avala, Serbia
• Idrija şi Almaden, Slovenia
• Ciudad Real, Spania
• Arizona, Texas, California, Washington şi Utah, din SUA
• Valea Ampoiului, Munţii Metalifieri, din România.

Fişă de caracterizare
Mercurul
Clasă	Elemente native
Sistem de cristalizare	Trigonal (t. mai mici de la -40°C )
Habitus	Sfere lichide metalice
Formulă chimică	Hg
Duritate	-
Densitate	13,6-14,5
Clivaj	Inexistent
Spărtură	Inexistent
Culoare	Argintie
Urmă	Inexistentă
Luciu	Metalic
Luminescenţă	Inexistentă

AURUL

Numărul 21 al revistei Comorile Pământului, a apărut astăzi, 9 februarie, împreună cu o jumătate de sferă din plastic, în care au fost ,,prinse'' foiţe de aur.
Succes la cumpărat!

AURUL
Aurul este unul dintre cele mai preţioase metale de pe pământ. Se foloseşte la fabricarea bijuteriilor şi este unul dintre puţinele metale care nu sunt afectate de coroziune.
Aurul este un elemnt nativ. El se mai găseşte în asociaţie cu argintul, dar cântăreşte de două ori mult decât acesta. De asemenea, este foarte moale, având doar 3 pe scara Mohs, poate fi modelat şi turnat cu uşurinţă.
CURIOZITĂŢI: Cu doar 2 grame de aur se poate vopsi un acoperiş de biserică!!!

Cele mai importante mine de aur din lume se găsesc în Africa de Sud, Rusia, Canada, SUA şi Australia.

AURUL...DE-A LUNGUL TIMPULUI...
Până în secolul IV înainte de Hr., goana după aur avea loc în ţări precum Persia, India, Arabia şi Egipt. Minele folosite de egipteni în Deşertul Nubian ne furnizează cele mai multe dintre relictele de aur care s-au păstrat în aceea perioadă.
Se crede că aurul a început să fie folosit ca monedă în secolul al VII-lea î Hr., atunci când regii vestul Asiei au bătut monede cu sigiliul lor regal pentru a le garanta valoarea.


Fişă de caracterizare
AUR
Clasă: elemente native
Sistem de cristalizare: cubic
Simbol chimic: Au
Duritate: 2 şi jumătate-3
Clivaj: absent
Spărtură: maleabilă, rar aşchioasă
Culoare: de la galben la auriu, auriu- alămiu
Urmă: galbenă
Luciu: metalic
Luminescenţă: inexistentă

Originea mineralelor, minereurilor şi a rocilor

Mineralele, minereurile şi rocile reprezintă trei categorii diferite de ale geologiei, cunoscute sub denumirea generală de ,,pietre". Acestea se găsesc la nivelul litosfrei, adică al scoarţei terestre, o zonă concentrată şi superficială a Pământului, care include atât crusta cât şi partea extrem perferică a mantalei superioare. Grosimile ei sunt foarte reduse( 10-15 km) în ariile oceanice, dar ajung în ariile continentale şi la grosimea de 30- 50 până la 80 de km. Litosfera este formată din suprapunerea şi întrepătrunderea a numeroase corpuri geologice, de forme, origini şi dimnsiuni adesea diferite. Aceste corpuri sunt alcătuite din roci din aproape acelaşi tip, iar rocile din minerale.
Mineralele sunt corpuri naturale solide, cristalizate sau amorfe cu compoziţie chimică bine definită, aflate în interiorul sau la suprafaţa Terrei. În natură circa 2500 de minerale, denumirile lor putând proveni de la compoziţiile fizice sau chimice, fi de la numel localităţilor sau a zonelor de unde provin, sau din denumiri greceşti ce reprezintă care era utilizarea sau caracteristica acestuia în antichitate, iar unele mineral poartă chiar numele descoperitorlor sale.
Rocile sunt asociaţii de minerale cu o compoziţie aproape uniformă.
Minereurile sunt roci constituite dintr-o concentrare de minerale care se găpsesc rar în rocile din jur.
Zăcămintele reprezintă o acumulare naturală de minerale care pot fi folosite ca materie primă într-o ramură a industriei.

stibină, cuarţ şi cristobalit

Mineralele din tabelul lui Mendeleew

Cristale de sulf nativ. Impresionant, nu?(dreapta)

Există câteva minerale, sau mai bine zis elemente native ( sub denumirea care o poartă toate elemntele din tabelul lui Mendeleew) , care pot fi considerate minerale sau metale, ce se pot colecţia de către colecţionari sau de către mineralogi;
Acestea sunt:
Antimoniul are simbolul chimic Sb
Argintul are simbolul chimic Ag
Arsenul are simbolul chimic As
Aurul are simolul chimic Au
Bismutul are simbolul chimic Bi
Carbonul are simbolul chimic C
Cuprul are simbolul chimic Cu
Fierul are simbolul cimic Fe
Iridiul are simbolul chimic Ir
Mercurul are simbolul chimic Hg
Osmiul are simbolul chimic Os
Paladiul are simbolul chimic Pd
Platina are simbolul chimic Pt
Plumbul are simbolul chimic
Seleniul are simbolul chimic Se
Staniul are simbolul chimic Sn
Sulful are simbolul chimic S
Tantalul are simbolul chimic Ta
Telurul are simbolul chimic Te
Zincul are simbolul chimic Zn