Albit

Albit şi cristale de cuarţ din Pakistan

NaAlSi₃O₈ - silicat de sodiu şi aluminiu

• Germană: Albit
• Engleză: Albite
• Italiană: Albite
• Spaniolă: Albita
• Franceză: Albite
• Poloneză: Albit
• Olandeză: Albiet

Albitul este un feldspat plagioclaz, aparţinând subclasei tectosilicaţilor. Deşi numele său conţine "alb-" şi este de cele mai multe ori alb, mineralul poate avea diverse culori, care variază de la roşu şi verde până la gri şi albastru. Albitul a fost descris prima dată în anul 1815, pe baza unor eşantioane descoperite în Finnbo, Falun, Suedia.

Date importante şi etimologie

Fiind un feldspat plagioclaz, albitul ia naştere în urma răcirii magmelor şi lavei, formând şi o sere de soluţie solidă. În cadrul acesteia, pe măsură ce scade temperatura, sodiul ia treptat locul calciului din structura chimică a mineralului, astfel putându-se forma mineralul anortit.

Este un mineral formator al rocilor magmatice, fiind adesea întâlnit în granite, sienite, andezite şi pegmatite.
Într-adevăr, denumirea de albit are de a face cu culoarea albă. Însă, este evident că numele mineralului nu a fost preluat din română, ci din latinescul albus.

Albit cu lepidolit, din Afghanistan

Origini şi răspândire

Albitul este un mineral comun care intră în componenţa rocilor magmatice. Zăcămintele cele mai preţuite şi de bună calitate se găsesc în regiunea Mont Blanc din Elveţia şi din nordul Italiei. Printre mineralele asociate acestuia se numără cuarţul şi egirinul.

La noi în ţară, cele mai frumoase cristale de albit se găsesc în Munţii Parâng.

Caracteristici

Albitul este un silicat, aparţinând subclasei tectosilicaţilor. Este de asemenea un feldspat, fiindcă intră în alcătuirea rocilor şi a luat naştere datorită activităţii magmatice la adâncime. De regulă conţine elementele metalice sodiu şi aluminiu, dar există cazuri când sodiul poate fi înlocuit de o cantitate mică de calciu. Cristalele sale aparţin sistemului de cristalizare triclinic.

Poate avea diverse culori, însă de cele mai multe ori este alb, incolor, sau cu diverse impurităţi care îi conferă culorile albastru, verde, gri şi roşu. Duritatea sa este de 6 - 6 1/2.

Fişă de caracterizare
Albitul
Clasă	Silicaţi (tectosilicaţi)
Sistem de cristalizare	Triclinic
Habitus	-
Formulă chimică	NaAlSi3O8
Duritate	6 -> 6 1/2
Densitate	2,6 ->2,63
Clivaj	Perfect
Spărtură	Neregulată spre concoidală
Culoare	Incolor, alb, albastru, roşiu, verde, gri
Urmă	Albă
Luciu	Sticlos
Luminescenţă	Inexistentă

Disten

silicatul de aluminiu-Al2SiO5

Distenul, denumit şi kyanit, se găseşte adesea sub formă de cristale lungi şi, duritatea acestuia variază între 4 şi 7 jumate şi depinde de direcţia cristalelor.
De obicei culoarea sa este albastră, dar poate avea şi accente cenuşii, albe, verzui, sau negricioase. În greacă, kyanos înseamnă albastru, deci de acolo provine şi numele mineralului.

UTILIZĂRI INDUSTRIALE
Adeseori, distenul nu are calitate gemologică, deci nu poate fi şlefuit sau făcut piatră preţioasă. Însă, datorită proprietăţii că este foarte rezistent la căldură, este folosit ca materie primă la fabricarea bujiilor şi a altor materiale refractare.
POLIMORFI
Distenul are doi polimorfi: sillimanitul şi andaluzitul. Aceste trei minerale au aceeaşi formulă chimică, dar au densitatea şi sistemul de cristalizare diferit. Atunci, ele se formează şi în medii diferite. De exemplu, andaluzitul se formează la presiunea cea mai scăzută, iar distenul se formează la presiunea cea mai înaltă.
DURITATEA POATE VARIA DE LA 4 PÂNĂ LA 7 JUMĂTATE!
O proprietate foarte interesantă a distenului, menţionată mai sus, este aceea că duritatea sa este variabilă! Această proprietate este în funcţie de direcţia în care este testat sau zgâriat; de-a lungul planelor de clivaj, distenul are duritatea între 4 şi 5, iar peste planele de clivaj, între 6 şi 7 jumătate.

ORIGINI ŞI RĂSPÂNDIRE
Formarea distenului are loc în rocile modificate la căldură şi presiune, adică în unele roci metamorfice, şi uneori, în roci magmatice. Se găseşte în şisturi, gnaise şi pegmatite granitice.
Se găseşte abundent la: Tirol şi Carintia (Austria), Minas Gerais (Brazilia), Morbihan (Franţa), Bolzano şi Como (Italia), munţii Ural (Rusia), Kenya, Zair, India, Australia, Canada, Islanda, Scoţia,şi din SUA: Connecticut, Massachusetts, Nex York, Carolina de Nord şi Virginia.

RĂSPÂNDIREA ÎN ROMÂNIA
În România, distenul este relativ răspândit:se găseşte înaluviunile Dunării în sectorul Dobrogean, în Munţii Făgăraş, în Muţtii Lotrului, în Muntii Gilău şi în Munţii Sebeşului.

FIŞĂ DE CARACTERIZAREDISTEN

• Casă: silicaţi
• Habitus: lamele plate şi forme masive granulare
• Sistem de cristalizare: triclinic
• Formulă chimică: Al2SiO5
• Duritate: 4-7 jumătate
• Densitate: 3,53-3,67
• Clivaj: perfect
• Spărtură: neregulată
• Culoare: albastră, gri, albă, verzuie, negricioasă
• Urmă: albă
• Luciu: sticlos spre perlat
• Luminescenţă: inexistentă

Wollastonit

Wollastonitul este un silicat de calciu folosit în industrie pentru fabricarea obiectelor rezistente la căldură, a vopselelor şi a plăcilor ceramice. El poate avea diferite culori, cum ar fi verde-pală, albă, cenuşie sau poate fi pur şi simplu incolor. A fost denumit astfel, bineînţeles, în onoarea unui savant englez, numit William Hyde Wollaston (1766-1828).

FORME CRISTALINE ŞI PARAWOLLASTONITUL
Până la urmă, denumirea de wollastonit este dată oricărui silicat de calciu care aparţine sistemului de cristalizare triclinic. Acest sistem nu are nicio axă de simetrie nu are aceeaţi lungime şi nicio axă nu este poziţionată drept faţă de vreuna dintre celelalte. (vezi postarea cu sitemele de cristalizare ale mineralelor)
Cu toate acestea, există şi forme a silicatului de calciu ce cristalizează monoclinic, dar, aceste forme se numesc PARAWOLLASTONIT.

Amazonit

Cu o mare întârziere, pe 15 aprilie 2011, vineri, a venit şi numărul 30 de la Comorile Pământului. Mineralul primit este bineînţeles, amazonitul, despre care voi scrie în cele ce urmează;
Amazonitul este numele unui mineral cu o culoare albastră-verde de calitate gemologică, fiind un membru al grupului feldspaţilor.
Deşi numele mineralului amazonit duce cu gândul spre fluviul amazon, singura legătură este culoarea amândurora verde-albăstruie, ci nu faptul că mineralul se găseşte pe lângă amazon. Amazonitul se găseşte în Brazilia, însă nu au fost semnalate urme ale acestui mineral pe lângă fluviul cu acelaşi nume.

MINERAL ALCALIN
Din punct de vedere chimic, amazonitul are formula chimică KAlSi2O3. Din acest lucru rezultă că amazonitul este un feldspat alcalin (conţine un metal din grupa metalelor alcaline, iar în acest caz, mineralul conţine potasiu). Ortoclazul are aceeaşi formulă chimică, dar cristalizează diferit.

Culoarea tot mai închisă a acestor minerale poate fi datorată impurităţilor de plumb conţinute. Această varietate cu impurităţi de plumb se numeşte microlin, şi se întâlneşte într-o varietate de roci magmatice, care s-au format prin răcirea şi solidificarea unei topituri silicatice numite magmă.

MINERAL DECORATIV!
Duritatea amazonitului este de 6-6 jumătate, ceea ce înseamnă că NU este considerat piatră preţioasă sau semipreţioasă. În ciuda acestor fapte, el este utilizat ca mineral decorativ, iar adesea, cristalele conţin viniţşoare galbene, ce înfrumuseţează piatra atunci când este şlefuită.
El este gravat în caboşon şi camee.
Amazonitul este foarte apreciat de colecţionari, deoarece are o culoare foarte frumoasă, plăcută oricui.
În plus, microlinul formează cele mai mari cristale cunoscute!

TESTE
Singurul acid în care amazonitul este solubil, este acidul fluorhidric (ATENŢIE! ESTE UN ACID FOARTE PERICULOS. TREBUIE FOLOSIT CU GRIJĂ!) şi nu se topeşte expus unei flăcări.

ORIGINI ŞI RĂSPÂNDIRE
Amazonitul este o varietate a microlinului şi alături de ceilalţi feldspaţi se găseşte în roci magmatice plutonice. Acestea s-au format prin consolidarea magmei la mare adâncime. Principalele roci în care se găseşte sunt cele granitice şi sienitice (adică în roci granite şi sienite). Când microlinul concreşte împreună cu cuarţul, formează o rocă numită granit grafic.
Amazonitul se mai găseşte în şisturi şi roci metamorfice.

Răspândire: Minas Gerais (Brazilia), Insula Baffin (insulă în Canada), Ontario şi Quebec (tot în Canada), India, Madagascar, Kazahstan, Mexic, m-ţii Ural (Rusia), Tanzania, Zimbabwe şi Colorado, Dakota şi Virginia (SUA).

FIŞĂ DE CARACTERIZARE
AMAZONIT

• Clasă: silicaţi
• Sistemul de cristalizare: triclinic
• Formulă chimică: KAlSi2O3
• Duritate: 6-6 jumătate
• Densitate: 2,55-2,63
• Clivaj: perfect
• Spărtură: neregulată
• Culoare: verde, verde-albăstrui
• Urmă: albă
• Luciu: sticlos
• Luminescenţă: inexistentă

LABRADORUL

Astăzi, 26 ianuarie anul curent 2011 a apărut revista numărul 19 de la Comorile Pământului, împreună cu LABRADORUL, un mineral ce joacă un joc al culorilor...

Labradorul prezintă de obicei o gamă de culori diverse, ca de exemplu albastru, galben, portocaliu sau verde. Numele său provine de la denumirea peninsulei din Canada de unde a fost găsit prima oară, anume Peninsula Labrador.
Labradorul este mai ales cunoscut pentru luciul său deosebit de neobişnuit. Acest luciu este cunoscut sub numele de schiller, de la germanul care înseamnă ,,strălucire".

LABRADORUL...UN FELDSPAT!!!
Labradorul aparţine grupei feldspaţilor, grupă ce conţine mineralele alcătuite din cele mai abundente elemente de pe Terra.
Unii feldspaţi sunt foarte asemănători, şi se pot deosebi doar prin cantitatea de sodiu sau de calciu pe care o conţin. Acele feldspaturi care au şi sodiu şi calciu, dar în cantităţi variabile, se numesc PLAGIOCLAZI. Labradorul aparţine şi el grupei plagioclazilor, şi conţine sodiu şi calciu aproape în aceaşi cantitate, deci se situează la ,,mijlocul" acestei grupe a plagioclazilor.

TĂIETURA
De obicei, labradorul cu calităţi geme este şlefuit sau tăiat în stil caboşon, pentru a-i evidenţia cât mai bine culoarea uimitoare.

FIŞĂ DE CARACTERIZARE
LABRADORUL
Clasa: silicaţi, tectosilicaţi
Sistem de cristalizare: triclinic
Formulă chimică: (Ca, Na)(Al, Si)2Si2O8
Duritate: 6-6 jumătate
Densitate: 2, 70
Clivaj: perfect
Spărtură: neregulată spre concoidală
Culoare: cenuşiu cu labradorescenţă, de obicei albastră
Urmă: albă
Luciu: sticlos
Luminescenţă: inexistentă