Mineralele colorate în albastru

După cum ştiţi, mineralele pot avea toate culorile. Am început seria de postări "Mineralele colorate" ca să pot face o diferenţiere din punctul de vedere al coloristicii unor minerale;

Turcoaza

Am ales albastrul, de altfel culoarea mea preferată, ca prima postare din serie; să vedem acum câteva caracteristici ale acestei culori minunate: albastrul este calmant, reprezintă împreună cu verdele NATURA, este culoarea cerului şi în unele culturi reprezintă o culoare ce ţine departe spiritele.

Din punct de vedere geologic şi chimic, majoritatea mineralelor colorate în albastru conţin metale (sunt săruri ale acestora) ca: cuprul, nichelul (cu uşoare nuanţe de verde) şi  altele asemănătoare.

Din punctul meu de vedere, cele mai frumoase minerale colorate în albastre sunt azuritul, crisocola, distenul (sau kyanitul) şi apatitul.

Iată alte exemple (click pe minerale pentru date suplimentare şi poze)

Amazonitul

• AMAZONITUL
• CORDIERITUL
• DUMORTIERITUL
• GLAUCOFANUL
• OPALUL ALBASTRU
• TURCOAZA
• SODALITUL
• CELESTINA
• BENITOITUL
• CORNETITUL

Crisocola

Iată câteva exemple de minerale de regulă incolore, dar care în prezenţa impurităţilor au nuanţe de albastru: barita, berilul, cuarţul (varietatea de cuarţ albastru), brucitul, calcitul, corindonul, fluoritul, jadeitul, sillimanitul, spinelul, topazul, turmalina şi zirconul.

Galerie

Azuritul

Kyanitul (distenul)

Disten

silicatul de aluminiu-Al2SiO5

Distenul, denumit şi kyanit, se găseşte adesea sub formă de cristale lungi şi, duritatea acestuia variază între 4 şi 7 jumate şi depinde de direcţia cristalelor.
De obicei culoarea sa este albastră, dar poate avea şi accente cenuşii, albe, verzui, sau negricioase. În greacă, kyanos înseamnă albastru, deci de acolo provine şi numele mineralului.

UTILIZĂRI INDUSTRIALE
Adeseori, distenul nu are calitate gemologică, deci nu poate fi şlefuit sau făcut piatră preţioasă. Însă, datorită proprietăţii că este foarte rezistent la căldură, este folosit ca materie primă la fabricarea bujiilor şi a altor materiale refractare.
POLIMORFI
Distenul are doi polimorfi: sillimanitul şi andaluzitul. Aceste trei minerale au aceeaşi formulă chimică, dar au densitatea şi sistemul de cristalizare diferit. Atunci, ele se formează şi în medii diferite. De exemplu, andaluzitul se formează la presiunea cea mai scăzută, iar distenul se formează la presiunea cea mai înaltă.
DURITATEA POATE VARIA DE LA 4 PÂNĂ LA 7 JUMĂTATE!
O proprietate foarte interesantă a distenului, menţionată mai sus, este aceea că duritatea sa este variabilă! Această proprietate este în funcţie de direcţia în care este testat sau zgâriat; de-a lungul planelor de clivaj, distenul are duritatea între 4 şi 5, iar peste planele de clivaj, între 6 şi 7 jumătate.

ORIGINI ŞI RĂSPÂNDIRE
Formarea distenului are loc în rocile modificate la căldură şi presiune, adică în unele roci metamorfice, şi uneori, în roci magmatice. Se găseşte în şisturi, gnaise şi pegmatite granitice.
Se găseşte abundent la: Tirol şi Carintia (Austria), Minas Gerais (Brazilia), Morbihan (Franţa), Bolzano şi Como (Italia), munţii Ural (Rusia), Kenya, Zair, India, Australia, Canada, Islanda, Scoţia,şi din SUA: Connecticut, Massachusetts, Nex York, Carolina de Nord şi Virginia.

RĂSPÂNDIREA ÎN ROMÂNIA
În România, distenul este relativ răspândit:se găseşte înaluviunile Dunării în sectorul Dobrogean, în Munţii Făgăraş, în Muţtii Lotrului, în Muntii Gilău şi în Munţii Sebeşului.

FIŞĂ DE CARACTERIZAREDISTEN

• Casă: silicaţi
• Habitus: lamele plate şi forme masive granulare
• Sistem de cristalizare: triclinic
• Formulă chimică: Al2SiO5
• Duritate: 4-7 jumătate
• Densitate: 3,53-3,67
• Clivaj: perfect
• Spărtură: neregulată
• Culoare: albastră, gri, albă, verzuie, negricioasă
• Urmă: albă
• Luciu: sticlos spre perlat
• Luminescenţă: inexistentă

Auricalcit

Auricalcitul, un mineral superb şi fragil, foarte întâlnit şi răspândit în natură, este foarte moale pentru a folosi în industrie. Cu toate acestea, este foarte apreciat de colecţionari, având o culoare foarte frumoasă, verde-pal sau albastră-deschisă.

Este un mineral foarte delicat, ce poate fi găsit oriunde în lume. Ca alcătuire chimică, este un hidroxid carbonat de cupru şi zinc. El mai formează cruste de cristale fragile şi subţiri. Are o duritate foarte mică, şi nu are întrebuinţări practice sau industriale.
Despre răspândire nu putem spune decât că auricalcitul este un mineral comun, foarte răspândit. Dintre cele mai importante locuri unde găsim auricalcit în România sunt: Dognecea, Ocna De Fier, Moldova Nouă, Băiţa Bihor, etc.

TESTE ŞI RECOMANDĂRI
Auricalcitul se curăţă cu apă distilată. În cazul în care el nu poate fi descoperit după culoare, puteţi folosi acid clorhidric, în care auricalcitul se dizolvă cu efervescenţă.

FIŞĂ DE CARACTERIZARE
AURICALCIT

• Clasă: carbonaţi
• Sistem de cristalizare: ortorombic
• Formulă chimică: (Zn, Cu)5(CO3)2(OH)6
• Duritate: 1-2
• Densitate: 3,9-4,0
• Clivaj: perfect
• Spărută: neregulată-sfărâmicioasă
• Culoare: bleu, albastru-verzui, verde-pal
• Urmă: turcoaz-pal
• Luciu: mătăsos spre perlat
• Fluorescenţă: inexistentă

Amazonit

Cu o mare întârziere, pe 15 aprilie 2011, vineri, a venit şi numărul 30 de la Comorile Pământului. Mineralul primit este bineînţeles, amazonitul, despre care voi scrie în cele ce urmează;
Amazonitul este numele unui mineral cu o culoare albastră-verde de calitate gemologică, fiind un membru al grupului feldspaţilor.
Deşi numele mineralului amazonit duce cu gândul spre fluviul amazon, singura legătură este culoarea amândurora verde-albăstruie, ci nu faptul că mineralul se găseşte pe lângă amazon. Amazonitul se găseşte în Brazilia, însă nu au fost semnalate urme ale acestui mineral pe lângă fluviul cu acelaşi nume.

MINERAL ALCALIN
Din punct de vedere chimic, amazonitul are formula chimică KAlSi2O3. Din acest lucru rezultă că amazonitul este un feldspat alcalin (conţine un metal din grupa metalelor alcaline, iar în acest caz, mineralul conţine potasiu). Ortoclazul are aceeaşi formulă chimică, dar cristalizează diferit.

Culoarea tot mai închisă a acestor minerale poate fi datorată impurităţilor de plumb conţinute. Această varietate cu impurităţi de plumb se numeşte microlin, şi se întâlneşte într-o varietate de roci magmatice, care s-au format prin răcirea şi solidificarea unei topituri silicatice numite magmă.

MINERAL DECORATIV!
Duritatea amazonitului este de 6-6 jumătate, ceea ce înseamnă că NU este considerat piatră preţioasă sau semipreţioasă. În ciuda acestor fapte, el este utilizat ca mineral decorativ, iar adesea, cristalele conţin viniţşoare galbene, ce înfrumuseţează piatra atunci când este şlefuită.
El este gravat în caboşon şi camee.
Amazonitul este foarte apreciat de colecţionari, deoarece are o culoare foarte frumoasă, plăcută oricui.
În plus, microlinul formează cele mai mari cristale cunoscute!

TESTE
Singurul acid în care amazonitul este solubil, este acidul fluorhidric (ATENŢIE! ESTE UN ACID FOARTE PERICULOS. TREBUIE FOLOSIT CU GRIJĂ!) şi nu se topeşte expus unei flăcări.

ORIGINI ŞI RĂSPÂNDIRE
Amazonitul este o varietate a microlinului şi alături de ceilalţi feldspaţi se găseşte în roci magmatice plutonice. Acestea s-au format prin consolidarea magmei la mare adâncime. Principalele roci în care se găseşte sunt cele granitice şi sienitice (adică în roci granite şi sienite). Când microlinul concreşte împreună cu cuarţul, formează o rocă numită granit grafic.
Amazonitul se mai găseşte în şisturi şi roci metamorfice.

Răspândire: Minas Gerais (Brazilia), Insula Baffin (insulă în Canada), Ontario şi Quebec (tot în Canada), India, Madagascar, Kazahstan, Mexic, m-ţii Ural (Rusia), Tanzania, Zimbabwe şi Colorado, Dakota şi Virginia (SUA).

FIŞĂ DE CARACTERIZARE
AMAZONIT

• Clasă: silicaţi
• Sistemul de cristalizare: triclinic
• Formulă chimică: KAlSi2O3
• Duritate: 6-6 jumătate
• Densitate: 2,55-2,63
• Clivaj: perfect
• Spărtură: neregulată
• Culoare: verde, verde-albăstrui
• Urmă: albă
• Luciu: sticlos
• Luminescenţă: inexistentă