Casiterit

Casiteritul este un mineral-metal moale şi lucios şi foarte maleabil; poate fi tras în fire sau poate fi rulat.

UTILIZĂRI
Printre multiplele sale utilizări se numără protejarea fierului, a cuprului, oţelului şi a altor minerale împotriva coroziunii. Aceste efect se realizează acoperirea metalului cu staniu, în procesul numit placare electrică.
Tot staniul şi compuşii săi sunt folosiţi pentru fixarea culorii în procesul de vopsire, dar şi pentru prepararea sticlei float (un tip de sticlă folosit pentru geamuri).Printr-un procedeu realizat de Alastair Pilkington în anii 1950, sticla topită este lăsată să plutească într-o baie de staniu topit. Când sticla se topeşte, ea formează un strat perfect plat.

Cuvântul casiterit provine din grecescul kassiteros, care înseamnă cositor, cositorul fiind un aliaj cu staniu. Totuşi, termenul de casiterit a intrat în uz abia în anul 1832, când a fost introdus de omul de ştiinţă francez F. S. Beudant. Piatra de cositor, cum i se mai spunea, a fost folosită încă din Epoca de Bronz, acum 5000 de ani.
Grecii avea o sursă foarte importantă de staniu, pe care au numit-o Insula Casiterit. Astăzi nu se ştie unde se află această insulă, dar s-ar părea că este vorba de Marea Britanie sau Irlanda, întrucât se găseşte destul casiterit în Cornwall.

RĂSPÂNDIRE
În trecut, Marea Britanie a fost foarte bogată în zăcăminte de casiterit. Dar se găseşte şi în multe alte ţări europene, în Malaezia, Mexic, Namibia şi Portugalia. Mineralele asociate sunt arsenopirita, calcopirita şi bismutina.

Fişă de caracterizare
CASITERITUL

• Clasă: oxizi
• Sistem de cristalizare: tetragonal
• Formulă chimică: SnO2
• Duritate: 6-7
• Densitate: 7, 0
• Clivaj: nedefinit
• Spărtură: concoidală spre neregulată
• Culoare: brun spre negru
• Urmă: albă, gri sau brună
• Luciu: adamantin
• Fluorescenţă: inexistentă