joi, 25 noiembrie 2010

FUCSIT

Salut dragi prieteni,
azi a sosit revista numărul 10 de la Comorile Pământului împreună cu mineralul fucsit, date despre manganit, auripigment şi hidromagnezit, dar şi separatoarele seriei, care arată destul de bine!
Împreună cu toate acestea am mai primit şi o foaie format mai mic decât A5, pe care editorul îşi cere scuze din nou că a fost o întreagă încurcătură ,,vânarea" acestei reviste:
Dragi prieteni,

Vrem să vă mulţumim pentru primirea călduroasă pe care aţi făcut-o revistei ,,Comorile Pământului". Fiecare mineral care vă este oferit împreună cu revista este o mostră unică de mineral real, extras din mine din întreaga lume. Datorită cererii foarte mari de care se bucură colecţia ,,Comorile Pământului" şi pentru că vrem ca fiecare dintre dumneavostră să primească exemplarul la timp, suntem nevoiţi să modificăm ordinea mineralelor care vă sunt oferite pe parcursul seriei. Extracţia anumitor minerale necesită mai mult timp şi de aceea le veţi primi în numerele viitoare sle revistei. În plus, anunţul din revistă referitor la mineralelel care vor urma este posibil să fie greşit.

Ne cerem scuze pentru neplăcerile create şi sperăm să vă bucuraţi în continuare de această colecţie educativă şi originală!
Cu sinceritate, Editorul."

DATE DESPRE FUCSIT

Fucsitul este o varietate verde a muscovitului, la rândul lui cea mai frecventă specie minerală de mică. Coloritul său verde se datorează oxidului de crom; unele eşantioane pot conţine chiar Cr203 în proporţie de 5% din greutate. Din multe puncte de vedere, fucsitul se poate confunda cu verditul şi este asemănător cu acesta.
Mineralul a fost denumit astfel după numele lui Johann Nepomuk Fuchs, un geolog şi mineralog german din secolul al XVIII -lea, care a studiat difertele varietăţi de mică.
Fucsitul era cunoscut în trecut sub numele de gaebhardit. Cu toate că acest nume este astăzi învechit, el poate fi întâlnit încă în unele cărţi mai vechi.
Fucsitul conţine cea mai ridicată concentraţie de oxid de crom dintre toate varietăţile de mică.





sâmbătă, 20 noiembrie 2010

Activitate practică 3-4 ;Adunarea şi păstrarea mineralelor

Postarea Activitate practică 3-4 vine cu sfaturi şi sugestii cum să te ajute să transporţi în cele mai bune condiţii eşantioanele găsite.

PARTEA A TREIA
Dacă ţi se oferă şansa de a face cercetare de teren- de exemplu la o mină abandonată, numai după ce ai cerut voie proprietarului şi după ce ai făcut rost de echipamnetul corespunzător- , este posibil să găseşti eşantioane interesante care merită aduse acasă. În cele ce urmează vom trece în revsită lucrurile esenţiale pentru a transporta eşantioanele găsite în cea mai bună şi corectă stare.
Momentul triumfător al descoperirii este şi momentul cel mai periculos; atunci există un risc major ca mineralul sau roca interesantă pe care ai găsit-o să se deterioreze. Poţi evita acest pericol dacă respecţi câteva reeguli foarte importante şi simple:
  • Examinează cu atenţie fiecare mostră pe care ai scos-o la suprafaţă, de preferat cu o lupă, ca să te asiguri că aceasta are întradevăr cristale sau are caracetristici interesante.
  • Dacă tot eşantionaul, sau doar o parte din el este murdărit cu pământ, trebuie înlăturat pământul cu cea mai mare grijă, folosind vârful unui briceag sau o perie moale. Apoi, când poţi evalua cu cea mai mare precizie mineralul obţinut, pune imediat mostrele bune la loc bun şi aruncă-le pe cele neinteresante.
PARTEA A PATRA
(va urma)

Brazilianitul

Brazilianitul

Brazilianitul este o piatră preţioasă de culoare galbenă, iar cristalele sale sunt aproape întotdeauna imperfecte, iar piatra trebuie tăiată şi şlefuită cu atenţie deosebită, pentru a ocoli imperfecţiunile structurale.
Când a fost descoperit, braziliantiul a fost confundat cu crisoberilul galben, dar greşala a ieşit repede la iveală, iar oamenii de ştiinţă şi-au dat seama că se află în faţâ unui nou mineral.
Brazilianitul are utilizări limitate la confecţionarea bijuteriilor, deoarece nu este foarte dur şi se situează doar pe poziţia 51/2 pe scara Mohs a durităţii. Dar fiind atât de frumos, este tăiat frcevent de către colecţionari. Aceştia nu poartă piatra la vedere, deoarece brazilianitul se degradează uşor, ci o păstrează în cutiile de prezentare, unde se află în siguranţă.

ORIGINI ŞI RĂSPÂNDIRE
Brazilianitul a fost descoperit în 1944, în zăcămintele pegmatite din regiunea Minas Gerais din Brazilia, de unde şi numele de Brazilianit. În această mină se mai găsesc cuarţul şi feldspatul. Cu toate acestea, Brazilianitul se mai găseşte şi în Italia sau Statele Unite ale Americii, dar cele mai frumoase şi mai mari cristale provin din Brazilia.

Fişă de carcaterizare
BRAZILIANITUL
Clasă: fosfaţi-arsenaţi-vanadaţi
Sistem de cristalizare: monoclinic
Formulă chimică: NaAl3(PO4)2(OH)4
Duritate: 51/2
Densitate: 2, 98
Clivaj: bun
Spărtură: concoidală
Culoare: galbenă
Urmă: galbenă
Luciu: sticlos
Luminescenţă: inexistentă

miercuri, 17 noiembrie 2010

CARNEOLUL- descriere

Carneolul

Carneolul (denumit şi cornelian) este o varietate colorată de cuarţ, totuşi valoare lui intrinsecă este destul de scăzută. Totuşi, atunci când este şlefuit, poate fi pus la baza celor mai frumoase bijuterii din lume. Carneolul a fost folosit încă din timpul vechiilor civilizaţii pentru confecţionarea unei largi varietăţi de nestemate, ornamente şi de sculpturi de mici dimensiuni.
Principalele sale caracteritici sunt coloritul unic şi fsptul că se pretează foarte bine şlefuirii de calitate.
Carneolul este o varietate de calcedonie, care la rândul lui este o varietate de cuarţ. Coloritul carneolului variază între roşu şi portocaliu, datorită impurităţilor de oxizi de fier(care se mai găseşte şi la mieralul hematit) şi hidroxizi de fier distribuiţi mai mult sau mai puţin omogen în interiorul pietrei.
Fişă de carcaterizare
CARNEOL
Clasă: oxizi
Sistem de cristalizare: trigonal
Formulă chimică: SiO2
Duritate: 6 1/2
Densitate: 2, 6
Clivaj: inexistent
Spărtură: concoidală
Culoare: roşu şi portocaliu
Urmă: albă
Luciu: de la sticlos la răşinos
Luminescenţă: alb-albăstrui sau galben-verde



CARNEOLUL

Salut!
Astăzi, 17 noimebrie 2010 a apărut revista a 9-a de la Comorile Pământului, însoţită de un fascinant exemplar de carneol. Vor urma şi poze din coleţia proprie.

Din păcate, nu s-a distribuit cuarţul fumuriu(aşa cum a fost zis), denotă că Deaogostini sunt cam neserioşi, punând peste numărul 10 al revistei(acesta era numărul carneolului) un simplu abţibild cu cifra 9. Dar nu-i nimic, şi carneolul este un mineral fascinant şi interesant!!!

Concursul Minerals

Salut tuturor
http://www.minerals.ro/ organizează un concurs pentru colecţionarii incepători
Premiul va fi un mineral extraordinar , iar concursul se va desfăşura incepând cu data de 25 noiembrie;
Înscrieţi-vă cât mai repede pe http://www.minerals.ro/forum, că altfel nu va mai fi nici-un concurs!

Premii:
  • Locul 1- cuarţ uşor ametizat 17 pe 8 cm
  • Locul 2- carte: ghid de mineraglogie
  • Locul 3- granat din zona Munţilor Banatului 5 pe 4 cm
http://www.mineralia.ro/wp-content/gallery/galerie-foto/poza-cu-minerale-slefuite.jpg

duminică, 14 noiembrie 2010

Turmalina Roşie, zis şi Rubellit

Rubellitul- cel de culoare roşie şi cel de culoare roz- aparţinând grupei minerale a turmalinei- se nuără printre cele mai versatile comori ale Pământului. Deoarece sunt aşa de frumoase şi de durre, ele sunt folosite de obicei ca pietre preţioase şi ca ornamente, iar pentru că au proprietăţi electrice speciale, sut folosite la componentele de bază ale unor instrumente industriale de măsurare a presiunii.
La fel ca toate varietăţile de turmalină, atunci când rubellitul este supus unei presiuni mecanice, el este traversat de o sarcină electrică. Prin urmare, un capăt al mineralului primeşte sarcină pozitivă, iar celălalt cu sarcină negativă. Datorită acestor fapte, rubellitul este componenta de bază la fabricarea manometrului, utilizat pe scară largă în industrie.
La fel ca şi celelalte varietăţi de turmalină, rubellitul este răspândit pe tot globul; se formează în rocile granitice şi pengmatite, precum şi în depunerile aluvionare.
Iată ce zice wikipedia: ,,Exemplarele foarte frumoase sunt folosite ca bijuterii, ca de exemplu Rubellitul o variantă roșie de turmalină. Un exemplu este „Cupa campionatului de fotbal german”, ornat cu 16 cristale de turmalină.
Fişă de caracterizare
RUBELLIT
Clasa: silicaţi
Sistemul de cristalizare: trigonal
Formulă chimică: Na(Mg, Fe, Li, Al)3Al6(BO3)3Si6.O18(OH,F)4
Duritate: 7- 7,5
Densitate: 3, 03- 3, 1
Clivaj: nedefinit
Spărtură: neregulată spre concoidală
Culoare: e la roz la roşu
Urmă: incoloră
Luciu: sticlos
Luminescenţă: inexistentă

miercuri, 10 noiembrie 2010

APATITUL

Apatitul are de obicei culaoarea verde, dar mai poate fi şi albastru, gri sau maro. Este larg răspândit în scoarţa terestră şi în acelai timp în smalţul dinţilor umani.
Problema la apatit este că se confundă adesea cu alte pietre semipreţioase, de aici venind şi denumirea sa; apatit provine din grecescul apate, care înseamnă amăgire.
Ca minerale, aparțin de clasa fosfaților, arsenaților și vanadaților, fiind fosfați anhidrici cu anioni străini, ce cristalizează în sistemul hexagonal, cu duritatea 5, o densitate de 3,2 și cu un habitus de culori variate (verde, brun, alb).
Apatitul este întâlnit în roci vulcanice (pegmatite), în roci metamorfice sau în roci sedimentare (calcare), luând naștere din materii organice.
Cel mai des este întâlnit în Brazilia, China, India, Marile Lacuri, Madagascar, Maroc, Mexic, Pakistan, Rusia, Elveția, Sri Lanka și SUA.
Fişă de caracterizare
Clasă: fosfaţi, arsenaţi, vanadaţi
Sistem de cristalizare: hexagonal
Formulă chimică: Ca5(Po4)3(F, Cl, OH)
Duritate: 5
Densitate: 3,2
Clivaj: nedefinit
Spărtură: concoidală spre neregulată
Culoare: incolor, verde, albastru, gri, brun, roşiatic, galben, alb.
Urmă: albă
Luciu: sticlos
Luminnescenţă: galbenă


duminică, 7 noiembrie 2010

Cavnic- oraşul mineralelor!

Cavnic (numit local și Capnic, maghiară Kapnikbánya, germană Kapnik) este un oraș minier în județul Maramureș.
În localitatea Cavnic se găsesc foarte multe minerale, mai ales că aici s-a descoperit varietatea de ,,Radelerz", o varietate de Bournonit. In 1946 era o comuna saraca de mineri raspandita pe vai si maguri. Era renumita pentru minele ei, cand inchise, cand redeschise. Din 1970, localitatea a cunoscut un proces accelerat de urbanizare, desfasurat intr-un ritm rapid prin construirea numeroaselor blocuri de locuinte, actiunea de modernizare a strazilor, extinderea retelei comerciale si de transport. Este situat într-o zonă muntoasă, la poalele munților Gutâi, pe cursul superior al râului Cavnic, la o altitudine între 550 și 1.050, la 32 km est de municipiul Baia Mare.

Turismul este principalul sector de activitate.

În perioada când mineritul era principalul sector de activitate, aici se exploatau și se prelucrau minereuri complexe cu conținut de plumb, zinc și cupru. După ce mina s-a închis, mulți localnici au rămas fără un venit stabil și mulți tineri au plecat în străinătate în speranța unui trai mai bun.

Dar astăzi, le recomand coecţionarilor de minerale şi roci să facă măcar o mică excursie până la Cavnic...poate îşi îmbogăţeşte colecţia!





Poze noi partea a 2-a

Halitul. Sarea gemă









Felie de agat brun








Cuarţ pe calcit










Felie de agat roz





Cuarţ acoperit cu calcit

sâmbătă, 6 noiembrie 2010

Culorile mineralului

Culorile mieralelor sunt adesea vii şi atrăgtoare. Găsăţi mai jos o descriere a mineralelor cu cele mai uşor recognoscibile şi mai originale culori

Pigmenţii de culoare şi lumina, precum şi modul în care percepem culorile, fac obiectul de studiu al fizicii iar motivele pentru care diferitele minerale par să aibă diferite culori sunt complexe şi vor fi abordate într-un număr viitor. Totuşi, gama de culori care poate fi observată la minerale şi la pietre semi(preţioase) creşte atractivitatea unei colecţii. Culorile deosebit de vii sau neobişnuite pot spori considerabil aspectul unei colecţii de minerale.





miercuri, 3 noiembrie 2010

Încurcătura de la Comorile Pământului

Probabil cei care au cumpărat revista Comorile Pământului vor vedea că nu a sosoit azuritul, ci halit şi că revista va avea două coperţi, una pe care scrie azurit, iar una pe care scrie halit, dar iată că vine şi explicaţia,Deagostini cerându-şi scuze aşa:
Dragi prieteni,

În numărul 7 al colecţie ar fi trebuit să primiţi, împreună cu revista, mineralul AZURIT. Dar, ca urmare a problemei de exploatare a acestuia, ceţi primi în schimb un alt mineral fascinant, HALITUL. Acesta este format din cuburi perfecte de cristale, fiind cunoscut şi ca sare gemă.

Veţi avea ocazia să aflaţi mai multe despre HALIT în articolul de două pagini din interiorul revistei. În cazul în care primiţi însă, împreună cu numărul 7 al revistei, o a doua copertă şi articolul despre AZURIT, vă rugăm să le ignoraţi şi să le aruncaţi. În unul din numerele următoare ale colecţiei, veţi primi şi AZURITUL, coperta corectă şi articolul aferent. Cu sinceritate ,
Editorul"
NOTĂ: ÎN NUMĂRUL 8 AFLAŢI TOTUL DESPRE APATITĂ!

HALITUL

NaCl - clorură de sodiu

Haltul ,fiind cunoscut uneori sub denumirea de sare gemă, este în general incolor sau alb, dar unele eşantoane pot avea pete albastre, purpurii, roşii sau galbene, iar aceste culori se datorează radioactivităţii naturale la care mineralul a fost supus. Etimologia cuvântului provine din grecescul hals care înseamnă sare de mare, nume foarte potrivit, deoarece peste 80 % din materia dizolvată în mare este sarea.
Deoarece are foarte multe, voi prezenta pe larg cele mai importante utilizări practice ale hialitului;

Utilizări

Este folosit din cele mai vechi timpuri, fiind rafinat şi folosit ca condiment natural pentru mâncare. Mai recent, a devenit o imoprtantă sursă de clor şi sodiu. În prezent, este folosit în industria clorosodică, adică la producţia clorului, sodiului, a sodei caustice şi a acidului clorhidric.
Clorul este un gaz folosit pentru îndepărtarea bacteriilor din apa potabilă. El mai este folosit în cadrul procesului de albire sau la fabricarea diferitelor substanţe chimice organice, mai ales îngrăşăminte agricole.
Clorul este extras din halit ca un produs secundar al proceselor Downs, prin care clorul şi sodiul din mineral se separă folosind electroliza.
Sodiul este un element metalic care a fost izolat iniţial în 1807 de marele om de ştiinţă englez Sir Humpry Davy (1778-1829). Deşi este foarte radioactiv şi prin urmare nu se găseşte niciodată în stare liberă, în formă compusă este al şaselea cel mai abundent element de pe Pământ. Este folosit ca agent în reducerea diverşilor compuşi chimici, precum şi agent de răcire la reactoarele nucleare. Asemeni clorului, sodiul este separat din apa sărată tot cu ajutorul proceselor Downs.
Soda caustică, cunoscută şi sub numele de hidroxid de sodiu, este obţinut ca produs suplimentar exploatării halitului; acest compus alcalin foarte coroziv este larg folosit la fabricarea săpunurilor şi a hârtiei.

Fişă de caracterizare
Halit
ClasăHalogenuri
Sistem de cristalizareCubic
Habitus
Formulă chimicăNaCl
Duritate2
Densitate 2,16
ClivajPerfect
SpărturăConcoidală
Culoare Incolor, alb, galben, roşu
albastru, purpuriu
UrmăAlbă
LuciuSticlos
LuminescenţăVerde, portocaliu sau roşu
FluorescenţăVerde

luni, 1 noiembrie 2010

Postarea lunară despre roci- Minerale argiloase

Minerale argiloase sunt denumite hidroxid-silicații de aluminiu, asociați cu apă, care conțin cantități mici de magneziu, fier, sodiu, potasiu și calciu.

Sunt minerale cu granulație fină (sub 2 µm). Cea mai mare parte din mineralele argiloase aparțin la silicați, mai precis la filosilicați, la care grupările tetraedrice de SiO4 sunt așezate în straturi. Ele iau naștere prin procese de degradare suferite de silicați la suprafața scoarței pământului sau prin procese de diageneză (sedimente supuse la presiuni și temperaturi ridicate). Bogate în minerale argiloase sunt argila, bentonitul, lutul (folosit în olărit), nisipul, argile ce conțin calcar, din mlaștini, smârcuri.

Argila este folosită în mod deosebit în industria ceramicii, faianței, în olărit, în fabricarea țiglei și cărămidei pentru construcții, sau în operele de artă.

Amestecat cu calcar este folosit în industria pentru producerea cimentului. Prin caracterul său adsorbant (schimb ionic) se folosește la epurarea apei, sau ca decolorant.

Caolinul este folosit în industria ceramicei a porțelanului, sau pentru apretarea hârtiei.

Datorită structurii poroase este folosit ca termoizolant în construcții, sau pentru etanșare (clay) , la fel ca și produse farmaceutice, sau ca și catalizatori.

  • Clay -- sau plastilină industrială -- este un material utilizat la formarea modelelor.

Utilizarea plastilinei este metoda cea mai cautată, cea mai practică și cel mai ușor de prelucrat în studiul design-ului din domeniul autoturismelor.

Clay-ul este o masă de modelare pe baza de ceară, având în compoziția sa sulf. Majoritatea sortimentelor de clay sunt maro deschis, ușurând citirea formelor de către designer. Lansarea pe piață a unui nou model de autoturism presupune un proces îndelungat care are la bază realizarea de schițe, modele computerizate și miniaturi din clay ale produsului final. Aceste metode creează o imagine cât posibil de precisă privind mărimea și forma posibilă ale modelului.

Designer-ul are posibilitatea de a aplica ideele sale la modelare. Modelele pot avea orice scară a dimensiunii raportată la modelul real, dar cele mai uzual folosite dimensiuni sunt de 1:1 sau 1:4. Rama modelelor este realizată din lemn sau fier pe care se așează o placă de polystyrol, deasupra fiind întins clay-ul.

Cel mai cunoscut producător de plastilină din Europa este firma inventatorului Franz Kolb.

Chabazitul. Mimetesitul

CHABAZITUL

Chabazitul este un mineral sfărâmicios, cu largă arie de răspândire; este folosit în industrie pentru purificarea gazelor.
Etimologia cuvântului chabazit provine din greacă, unde chabazios înseamnă grindină, o aluzie la cristalele sale lucioase, voluminoase şi translucide.
Este răspândit în numeroase ţări, inclusiv în România. El poate fi incolor, sau poate apărea într-o mare gamă largă de culori: alb, gălbui, rozaliu, roşcat, verzui.
Chabazitul este un silicat de calciu şi aluminiu, iar el este un mineral hidratat, ceea ce înseamnă că conţine ataşate celule de H2O.
Deşi cristalel sale au formă de zaruri, el aparţine sistemului de cristalizare trigonal.
Se găseşte în principal în roci vulcanice, anume bazaltul.
TESTE
Când se dizolvă în acid clorhidric, chabazitul produce bioxid de siliciu sub formă de gel. Când se topeşte cu ărbune, el devine sticlă albă.
La fel ca celelalte minerale din grupa zeoliţilor, chabazitul eliberează apă atunci când este încălzit într-o eprubetă, de asemenea a fost primul descoperit din grupa zeoliţilor.
Fişă de caracterizare
Clasă: silicaţi şi zeoliţi
Sistem de cristalizare: trigonal
Formulă chimică: CaAl2Si4O12.6H2O
Duritate: 4- 5
Densitate: 2, 05- 2, 16
Clivaj: imperfect
Spărtură: neregulată
Culoare: alb, galben, roşu, rozaliu, verde sau incolor
Urmă: incoloră
Luciu: sticlos
Fluorescenţă: inexistentă



MIMETESITUL(Mimetitul)

Mimetesitul, numit şi mimetit, este un mineral rar, ce conţine arsen şi plumb.

Mimetesitul, ca şi chabazitul, are o mare gamă de culori: brun, verzui, alb, galben sau incolor.
Etimologia sa provine de la grecescul a imita, deoarece acest mineral se aseamănă cu multe alte minerale, de exemplu piromorfitul.
Acesta se găseşte de obicei în locurile unde se află galenă, anglezit sau hemimorfit.
Mimetesitul aparţine sistemului de cristalizare monoclinic, dar apare adesea sub formă hexagonală, cu şase feţe. Deşi nu are valoare de piatră (semi)preţioasă, mimetesitul este foarte apreciat de către colecţionari.
Cel mai mare cristal de mimetesit găsit până în prezent are 6 cm lungime, 2,7 cm în diametru, şi cântăreşte 274 de grame.

Cristele bipirmidale de mimetesit(sus) şi varietatea de ciorchine de mimetesit (jos)

Urmăriţi blogul Roci şi minerale prin e-mail!