HOWLITUL ŞI TURKENITUL

Revista Comorile Pământului nr. 28, howlitul;

Postez aici poze cu: turkenitul de la revistă (cel albastru) şi un howlit din colecţia proprie (cel alb).


Howlitul, un mineral aşa-zis semipreţios, apare în comerţ sub forma colorată în albastru a sa, ce imită foarte bine turcoazul. Denumirea varietăţii albastre este, ca aluzie tocmai la asemănarea cu azuritul, turkenit.
Formează rareori cristale, fiind în mod compact cu aspect de porţelan, uneori de dimensiuni foarte mari, de 100 de kg.
Ocurenţa cea mai mare se află în următoarele zone: Canada (Nova Scotia) şi SUA (Los Angeles, San Bernardino, California). După ce howlitul este extras de aici, el este trimis în China pentru prelucrarea gemologică.
Numele său provine de la naturalistul canadian Henry How (1828-1979), care l-a descris prima oară în 1868.
În stare naturală, howlitul nu are putere de circulaţie gemologică, fiind colorat în albastru de turcoaz când poartă denumirea de turkenit.
Howlitul este poros şi prin urmare absoarbe foarte bine coloranţii. Turkenitul se prelucrează în forme similare turcoazei, adică caboşon, mărgele, camee sau intalii.

Bineînţeles, există şi mai multe varietăţi ce pot testa, prin duritatea specifică a fiecăruia, dacă este sau nu turcoaz: (pe scara Mohs, turcoazul are duritatea 5-6)
-datolitul-5 şi 5 jumătate
-magnezitul: 4 şi 4 jumătate
-howlitul-3 sau 4
Toate aceste varietăţi se dizolvă în acid clorhidric, ca şi turcoaza.

ORIGINI ŞI RĂSPÂDIRE
Howlitul apare în formaţiuni cu evaporite, şi se asociază de obicei cu boraţi, ca ulexitul şi boraxul.
Este caracteristic zonelor aride: se găseşte în deşertul Mojave, şi în ocurenţele din California.
Totodată, se găseşte şi în Canada, în Nova Scotia, şi localitatea Windsor, unde a fost descoperit de How.
Alte ocurenţe se mai găsesc în Germania, Mexic, Serbia, Slovacia şi Turcia.

FIŞĂ DE CARACTERIZARE
HOWLIT

• Clasă: silcaţi, grupul borsilicaţi
• Sistem de cristalizare: ortorombic sau monoclinic
• Formulă chimică: Ca₂B₅SiO₉(OH)₅
• Duritate: 3-4
• Densitate: 2,53-2,58-2,59
• Clivaj: absent
• Spărtură: concoidală şi neregulată
• Culoare: alb, alb-cenuşie
• Urmă: albă
• Luciu: sticlos
• Fluorescenţă: azurie, în special pentru eşantioanele provenite din California
  

CALCEDONIA

Miercuri, 19 ianuarie 2011 a apărut numărul 18 din colecţia Comorile Pământului de al Deagostini, iar de această dată (spre fericirea unora) a venit frumos aşezat în cutiuţa specifică revistei mineralul CALCEDONIA.
Sper să aveţi mai mult noroc decât mine la găsitul unor pietre frumoase, întrucât eu am prins ultima revistă cu o geodă de 2 cm .

CALCEDONIA
Calcedonia se găseşte sub multe forme diferite şi este folosit la fabricarea bijuteriilor, a obiectelor de olărit şi a ornamentelor.
Este varietatea de cuarţ ce se găseşte în multe forme şi culori. Unele varietăţi sunt destul de frumoase, putând fi considerate ca fiind pietre semipreţioase,

VARIETĂŢI DE CALCEDONIE
Calcedonia cea mai frecventă poate avea culoarea lăptoaă sau opalină, albă, albastru-gri pal sau brună. Calcedonia brună până la roşcată se numeşte carneol. Cea brună se numeşte sard, iar cea verde cu pete roşii piatra sângelui. Agatul muşchi este lăptos având in interiorul său impurităţi negre care arată ca nişte muşchi. Crizoprazul-cea mai valoroasă varietate de calcedonie-este verde. Onixul este o varietate neagră de agat cu dungi drepte, paralele pe lungime.
Cuarţul, cu diferitele sale forme, este una dintre cele mai răspândite minerale de pe tot globul pământesc. El este alcătuit din siliciu şi oxigen, două dintre cele mai abundente elemente chimice de pe Terra. Cuvântul calcedonie este dat unor varietăţi de cuarţ, iar etimologia cuvântului provine de la numele vechiului port Khalkedon din Asia Mică, unde au fost găsite primele zăcăminte din acest mineral.

NESTEMATE ASEMĂNĂTOARE
Unele jaspuri şi serpentinite seamănă cu crizoprazul verde, dar sunt mult mai moi decât calcedonia. Carneolul, crizoprazul sau onixul sunt adesea imitate cu ajutorul unei benzi de sticlă colorată sau dungată. Mineralul cu care calcedonia mai poate fi confundat este opalul, dar acesta este un gel de bioxid de siliciu întârit, nu un cristal, şi are o greutate specifică şi o duritate specifică mai scăzută decât a calcedoniei.

CAMEELE ŞI INTALIILE
Numeroase forma ale calcedoniei sunt folosite pentru a obţine numeroase cameele sau intalii. Cameele sunt broşe cu forme crustate care ies în relief, deasupra suprafeţei materialului, în timp ce italiile au modele decorative scobite.

Calcedonia se găseşte în cavităţi din unele tipuri de roci-numite geode- în lavele vulvanice.

Fişă de caracterizare
CALCEDONIE
Clasa: oxizi
Sistem de cristalizare: trigonal
Formulă chimică: SiO2
Duritate: 7
Densitate: 2,65
Clivaj: inexistent
Spărtură: concoidală
Culoare: variabilă
Urmă: albă
Luciu: sticlos spre cerat
Luminescenţă: inexistentă