miercuri, 15 iunie 2011

Uraninit sau pechblendă


UO2-bioxid de uraniu+cantităţi mici de radiu, heliu, plumb, poloniu şi thoriu.

Uraninitul este un mineral foartr periculos şi radioactiv, ce mai este cunoscut sub numele de pechblendă. În acelaşi timp, are o valoare foarte mare în industrie, pentru reactoare şi arme nucleare.

CARACTERISTICI IMPORTANTE
Culoarea sa este neagră-maronie. Se găseşte adesea între alte minerale de culoare galbenă, ce conţin în acelaşi timp elementul uraniu, ca uranofanul sau autunitul. Acesta nu trebuie să fie colecţioant de către mineralogi amatori, deoarece orice atingere poate dăuna organismului prin emiterea de radiaţii MORTALE.
Denumirea de pechblendă face referire, totuşi, la forma necristalizată sau amorfă a uraninitului, în timp ce denumirea de uraninit se referă la forma cristalizată.
În afară de uraniu, uraninitulul conţin şi cantităţi mici de radiu. Marie Curie a reuşit să izoleze radiul din uraninit. Acest lucru a dus la acordarea premiului Nobel pentru chimie acesteia, în 1911.
UTILIZĂRI
Ca element, uraniul este un metal industrial foarte important. Nu are niciun izotop stabil, dar cu toate acestea, este o importantă sursă de energie nucleară în reactoare şi la armament. Pentru a afla care este vârsta unui mineral conţinător de uraniu, se identifică cât a mai rămas din timpul de înjumătăţire al acestuia (vezi postarea cu radioactivitatea naturală).Radiul este şi el un element foarte radioactiv, se găseşte în grupa a doua principală, dar în perioada a 7-a. A fost folosit ulterior pentru vopselele reflectorizante, şi în radioterapie (proces medical de distrugere a celulelor canceroase prin lovirea acestora cu radiaţii alfa şi beta).
TESTE ŞI RECOMANDĂRI
Uraninitul este nefuzibil, adică nu se topeşte atunci când este încălzit. Este insolubil în acid clorhidric HCl şi se dizolvă foarte încet în acid azotic HNO3. Se recomandă îndepărtarea oricărui eşantion de uraninit dintr-o colecţie de minerale, ÎN CAZUL ÎN CARE LIPSESC ELEMENTELE DE PROTECŢIE: casete de plumb, pentru oprirea particulelor beta şi gama.
ORIGINI ŞI RĂSPÂNDIRE
Uraninitul
se găseşte în pegmatitele granitice, asociat cu minerale secundare de uraniu, monazit, turmalină şi zircon.
Cele mai importante zone unde s-a descoperit uraninitul se află la: Rum Jungle, Australia; Wilberforce şi Lacul Urşilor, Ontario, Canada; Pribram, Cehia; Bauzot, Franţa; Schneeberg, Germania; Trento, Novara şi Lacul Como, Italia; Middletown, Connecticut şi Michelle, Carolian de Nord, SUA; Shaba, Zair; Băiţa Bihor şi Crucea, în Carpaţii Orientali, România.

FIŞĂ DE CARACATERIZARE
URANINIT
  • Clasă: oxizi
  • Sistem de cristalizare: cubic
  • Habitus: cristale cubice, mase amorfe sau botroidale alcătuite din granule compacte
  • Formulă chimică: UO2
  • Duritate: 5-6
  • Densitate: uraninit: 7,5-10; pechbelndă: 6,5-8,5
  • Clivaj: nedefinit
  • Spărtură: concoidală spre neregulată
  • Culoare: neagră-maronie spre neagră
  • Urmă: neagră-maronie spre gri
  • Luciu: submetalic-gras sau de smoală
  • Luminescenţă: inexistentă

Un comentariu:

  1. cam putine date despre un element chimic atit de importany

    RăspundețiȘtergere

Salut! aştept comentariile voastre referitoare la postare şi blog!

Urmăriţi blogul Roci şi minerale prin e-mail!