Se afișează postările cu eticheta pietre preţioase. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta pietre preţioase. Afișați toate postările

duminică, 3 aprilie 2011

Rubinul


Rubinul este o piatră foarte frumoasă, dar în acelaşi timp o piatră preţioasă preţuită de mii de ani. În afară de aceste avantaje, rubinul mai este şi unul dintre cele mai dure materiale de pe Pământ şi este folosit în industrie pentru fabricarea ceasurilor şi instrumentelor de precizie, a lasărelor- prezenţa sa fiind dată de un fascicul de lumină roşie puternică.
Rubinul şi safirul sunt varietăţi colorate ale mineralului corindon.
Culoarea roşie specifică rubinului provine de la prezenţa cromului în compoziţia cristalului.

RUBINELE CELEBRE ALE LUMII
Un rubin celebru din Myanmar, aflat la Muzeul de Istorie Naturală din Londra, cântăreşte 167 de carate. Cunoscut ca Rubinul lui Edward, a fost donat muzeului de către scriitorul şi criticul de artă John Ruskin (1819-1900) în 1887.
Un alt rubin impresionant, cântărind 140 de carate, este rubinul Rooser Reeves, care poate fi admirat la Institutul Smithsonian din Washington DC, SUA.

CRACATERISTICI
Rubinul aparţine clasei oxizilor, cu formula chimică Al3O3. Duritatea, foarte mare, este 9, iar densitatea este între 4,0 şi 4,1.Clivajul este inexistent, spărtura este concoidală spre neregulată, iar culoarea specifică este roşie. Spre deosebire de culoare, urma lăsată de rubin este albă, luciul este sticlos spre diamantin, iar lumineşcenţa este adesea roşie.

ORIGINI ŞI RĂSPÂNDIRE
Rubinele se găsesc de obicei în roci magmatice (lavă sau magmă topită, răcită şi solidificată) şi metamorfice (roci transformate de căldură şi presiune la mare adâncime).
De obicei, rubinul este adunat din depozite aluvionare, unde a fost depusă de mult în urma eroziunii apei.
Printre ţările care produc cel mai mult rubin se află în Asia de Sud-Est. În Myanmar, cele mai frumoase rubine se găsesc tocmai în valea râului Irawaddy, la nord de capitala statului. Un alt mare producător, Sry Lanka, îşi are centrul de exploatare la Ratnapura, Oraşul nestematelor. Altele se găsesc în Tailanda şi Cambodgia, dar şi în râurile din nordul Tanzaniei şi în Kenya. Cantităţi mici de rubine se mai găsesc şi în Afghanistan, Pakistan, China, Montana (SUA) şi Norvegia.

FIŞĂ DE CARACTERIZARE
RUBIN
  • Clasă: oxizi
  • Sistem de cristalizare: trigonal
  • Formulă chimică: Al3O3
  • Duritate: 9
  • Densitate: 4,0-4,1
  • Clivaj: absent
  • Spărtură: concoidală spre neregulată
  • Culoare: roşie
  • Urmă: albă
  • Luciu: sticlos spre adamantin
  • Luminescenţă: roşie (adesea)

miercuri, 30 martie 2011

Diamantul

C - carbon elementar

Diamantul este cea mai dură substanţă găsită în natură, respectiv cel mai dur mineral din natură. Este cea mai valoroasă piatră preţioasă, fiind folosită în industrie pentru tăiere şi şlefuire, datorită durităţii sale de 10 pe scara Mohs (cea mai mare valoare posibilă).

Doar eşantioanele naturale de calitate mai scăzută sunt folosite pentru tăiere, iar cele de calitate superioară în bijuterii. Sunt cele mai preţioase nestemate nu numai pentru frumuseţea lor, ci şi pentru răspândirea lor foarte mică.

TĂIETURA. CARATELE
Inel cu diamant

Diamantele sunt evaluate, atât înainte cât şi după tăiere, în funcţie de ,,CEI PATRU C", ce reprezintă calităţile sale: claritatea, culoarea, tăietura (vine din engleză: cut) şi caratele. Caratul este unitatea de măsură principală pentru măsurarea masei unor pietre preţioase. Astăzi, diamantul este standardizat la 0,2 carate.
Dacă diamantul este tăiat corespunzător, el va prezenta ,,focul său", fenomen ce reprezintă dispersia luminii în în interiorul pietrei. Acesta cauzează lumini colorate în interiorul pietrei.
Cele mai importante tăieturi sunt briliantul şi para.

ÎN INDUSTRIE...

Principala utilizare industrială a diamantului este confecţionarea de instrumente de tăiat şi găurit. El este atât de dur, aşa că poate tăia sau găuri orice.
În trecut, a fost folosit la fabricarea pick-up-urilor de calitate. Cuţitele de diamant sunt folosite de chirurgi pentru tăierea de ţesut uman şi pentru probe. De asemenea, frezele stomatologice conţin praf de diamant.
Bineînţeles, există şi diamant artificial, creat de om, care a fost folosit în industrie începând cu anul 1955.

ORIGINI ŞI RĂSPÂNDIRE

Diamantele se găsesc în kimberlite, roci a căror denumire provine de la Kimberley, Africa de Sud, se formeaza că intruziuni în formă de pipă, ce s-au ridicat de la adâncimi de peste 100 de km.
Continentul african este producătorul principal de diamante pe scară mondială.

Principalele zăcăminte: Brazilia, Africa de Sud, Zair, Siberia, Angola, Botswana, Ghana, Guineea, Namibia, Rusia, Sierra Leone, Tanzania şi Venezuela. Recent, au fost găsite în Canada şi Finlanda. În România, se găsesc acele diamante de Maramureş.


Fişă de caracterizare
Diamantul
ClasăElemente native
Sistem de cristalizareCubic
Habitus-
Formulă chimicăC
Duritate10
Densitate3,31,-> 3,52
ClivajPerfect
SpărturăConcoidală
CuloareIncoloră, dar se mai găseşte
cu nuanţe de alb, albastru,
maro, verde, gri, portocaliu,
roz, roşu, galben sau chiar negru
UrmăAlbă
LuciuAdamantin, iar cristalele
 netăiate au luciu gras
LuminescenţăAlbastră, roz, galbenă sau verde

sâmbătă, 22 ianuarie 2011

Alexandritul


Alexandritul a fost descoperit în Rusia, în 1842. Are o capacitate uimitoare de a-şi schimba culoarea, în funcţie de lumină, şi poate fi utilizat pentru a filtra razele ultraviolete şi radiaţiile cosmice periculoase. Este o piatră preţioasă considerată magică, întrucât îşi poate schimba culoarea de la verde gălbui la roşu. În trecut, această piatră era deosebit de căutată, ceea ce a dus la terminarea zăcămintelor.
Alexandritul este o varietate rară a crisoberilului, un mineral de culoare galbenă sau verde. Mai există câteva zăcăminte de alexandrit în Rusia; el mai poate fi găsit în cantităţi mici în Insula Sri Lanka, Zimbabwe şi Brazilia.
Fenomenul de schimbare a culorii, specific alexandritul, este dată de prezenţa cromului în structura cristalelor sale.

NOI FRONTIERE
În prima parte a secolului al XIX-lea, exploratoii ruşi au început să se deplaseze spre est, peste munţii Ural, spre Siberia. A fost o epocă a explorărilor, plină de aventuri şi fărădelegi, cu pionieri aflaţi în căutare de zăcăminte de aur şi pietre preţioase, dornici să se îmbogăţească peste noapte. În 1842, când a fost descoperit alexandritul, s-a crezut iniţial că este smarald, din cauza culorii sale verzi. Totuşi, la lumină artificială, s-a observat că el îşi schimbă culoarea în roşu.
Se credea că această nouă piatră a fost denumită alexandrit din cauza faptului că în aceea zi în care a fost descoperit a fost şi ziua de naştere a prinţului Alexandru.
Alexandritul este o piatră foarte valoroasă.

FIŞĂ DE CARACTERIZARE
Clasă: oxizi
Sistem de cristalizare: ortorombic
Habitus: tabular
Formulă chimică: BeAl2O4
Duritate: 8 jumătate
Densitate: 3,75
Clivaj: distinct
Spărtură: concoidală
Culoare: pleocroic verde sau roşu
Urmă: albă
Luciu: sticlos
Luminescenţă: inexistentă