CALCITUL

Calcitul este de regulă incolor sau alb, dar poate fi şi negru, brun, verde, gri, roşu sau galben. Denumirea sa provine de la latinescul calx, care înseamnă calcar.
Calcitul se găseşte în toate calcarele. Este stabil la majoritatea temperaturilor şi presiunilor de pe suprafaţa terestră, fiind prin urmare cea mai larg răspândită şi mai întâlnită formă de carbonat de calciu.(o altă formă importantă de carbonat de calciu este aragonitul).

DUBLĂ REFRACŢIE-FENOMEN IMPORTANT
Calcitul este important din punct de vedere ştiinţific, deoarece este mineralul clasic care reprezintă fenomenul cunoscut sub numele de dublă refracţie. Atunci când mineralul trece dintr-un mediu în altul, lumina este deviată, iar acest fenomen poartă numele de refracţie. Un creion scufundat pe jumătate în apă va apărea ca fiind îndoit în punctul de contact cu lichidul: acest fenomen este cunoscut ca refracţie simplă, ordinară. Refracţia dublă este prezentată de spatul de Islanda (o varietate incoloră de calcit trigonal, complet transparentă, pură din punct de vedere chimic). Cea mai bună metodă de a observa această proprietate este de a aşeza spatul de Islanda pe o pagină scrisă. Rotind uşor mineralul, acesta ajunge într-un punct în care scrisul ( văzut prin mineral) pare dublu. Spatul de Islanda este denumit astfel deoarece cele mai bune eşantioane din acest tip se găsesc în Islanda.
Studiind spatul de Islanda, fizicianul şi astronomul olandez Christiaan Huygens (1629-1695) a enunţat pentru prima dată teoria luminii ca undă şi legile dublei refracţii în 1678.

UTILIZĂRI INDUSTRIALE
Calcitul este cel mai important mineral din tipurile de calcar şi marmură folosite în construcţii, în industria chimică, a sticlei şi a oţelului. El reprezintă materia primă pentru toate tipuruile de var nestins (oxid de calciu) şi ciment.

RĂSPÂNDIRE
Stalagmitele şi stalactitele care se găsesc frecvent în peşteri sunt alcătuite din acest calcit, aragonit şi vaterit ( alte specii carbonat de calciu).
Cele mai frumoase cristale de calcit se găsesc în Islanda, şi se numesc spat de Islanda. Cele mai mari cristale au fost găsite la Helgustadir şi Reydarfjodur.
Printre celelate zăcămite de calcit din lume se numără cele de la Cornwall, Cumbria şi Durham (Insulele Britanice), Fointambleau (Franţa), Freiberg (Germania), Carrara, Sardinia, Trento şi Vicenze ( Italia), Tsuneb (Namibia), diferite părţi din Mexic şi din SUA.
în România, calcitul este foarte răspândit în formaţiunile calcaroase din toate zonele muntoase ale ţării, precum şi în Dobrogea, unde acestea sunt intens exploatate. Se mai găseşte şi marmură la Ruşchiţa.

Fişă de caracterizare
CALCIT
Clasă: carbonaţi
Sistem de cristalizare: trigonal
Formulă chimică: CaCO3
Duritate: 3
Densitate: 2,7
Clivaj: perfect
Spărtură: concoidală
Culoare: incolor sau alb în stare pură, dar poate avea o sumedenie de culori când conţine incluziuni
Urmă: albă
Luciu: de la sticlos la perlat
Luminescenţă: albastră, verde, roşie sau galbenă