Culoarea actinotului este verde, dar unele eşantioane pot avea o nuanţă verde-negricioasă. deşi actinotul are aceiaşi compoziţie chimică ca nefritul preţios, structura sa internă este substanţial mai puţin compactă decât cea a varietăţii geme, şi, prin urmare, utilizarea sa pentru bijuterii şi ornamente nu este practică, deoarece s-ar deteriora destul de uşor.
Totuşi, actinotul poate fi şi el destul de frumos, şi are foarte multe proprietăţi, ce-l aduce pe lista mineralelor căutate de către colecţionari. În trecut, acest mineral a avut o importanţă economică uriaşă, fiind principala sursă de azbest. Împreună cu tremolitul, actinotul formează o serie chimică.
UN AMFIBOL
Grupul amfibolilor este un grup de silicaţi care conţin elementele constitutive ale apei, hidrogen şi oxigen, chiar dacă în structura lor nu au apă. Aşadar, amfibolii au în compoziţia lor radicalul hidroxil-(OH)-, împreună cu alte elemente metalice, cum ar fi calciul, fierul, magneziul, natriul, aluminiu, etc.
Actinotul, mineralul despre care vorbim în acestă postare, aparţine grupei amfibolilor.
În România, se găsesc roci ,,actinolitice", roci ce preponderent conţin actinot, în Munţii Carpaţi.
FIŞĂ DE CARACTERIZARE
ACTINOT
- Clasă: silicaţi, subclasa inosilicaţi
- Sistem de cristalizare: monoclinic
- Formulă chimică: Ca2(Mg,Fe)5Si8O22(OH)2
- Duritate: 5-6
- Densitate: 3,0-3,44
- Clivaj: perfect
- Spărtură: neregulată spre concoidală
- Culoare: verde
- Urmă: albă
- Luciu: sticlos
- Luminescenţă: inexistentă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Salut! aştept comentariile voastre referitoare la postare şi blog!