Datele despre GALENĂ

Galena mea cu incluziuni de fluorină şi calcit.










GALENA

Galena este prrincipala sursă industrială a elementului metalic plumb. Este des întâlnit în filoanele minerale hidrotermale. Prtintre celelalte minerale alături de care poate fi găsită, se numără sfaleritul, fluorina, cuarţul, calcitul şi pirita. Aceste minerale se formează prin cristalizare din lichidele fierbinţi care ies la suprafaţă prin crăpături sau falii.
Galena este o sulfură de plumb; fiecare moleculă de galenă conţinând un atom de plumb şi unul de sulf.
Denumirea cuvântului provine din latinescul galena care înseamnă minereu de plumb.
Galena se poate identifica foarte uşor prin faptul că lasă o urmă cenuşie, şi are o duritate foarte mică, de 2 1/2 pe scara Mohs. Datorită clivajului perfect, galena are un anumit aspect de trepte.

Fişă de carcaterizare
GALENA
Clasă: sulfuri
Formulă chimică: PbS
Duritate: 2 1/2
Densitate: 7, 5
Clivaj: perfect
Spărtură: subconcoidală
Culoare: cenuşiu- plumburiu- argintie
Urmă: cenuşie- plumburie
Luciu: metalic
Luminescenţă: inexistentă

CITRINUL

Salut tuturor,
astăzi, 8 decembrie 2010, a apărut revista numărul 12 de la Comorile Pământului, cu un eşantion de citrin natural.
<- cam aşa arată eşantionul de la revistă
DATE DESPRE CITRIN

Citrinul este varietatea galbenă sau aurie a cuarţului. Etimologia cuvântului citrin provine din grecescul kitro, care înseamnă lămâie sau citrică.
Culoarea galben-pal a citreinului este dată de conţinutul foarte ridicat de fier din cuarţ.
Cintrinul este de două feluri:NATURAL(creea prin includerea fierului în cuarţ) şi ARTIFICIAL(creeat de om prin încălzirea unui cristalelor de ametist, care devin portocaliu închis).
FIŞĂ DE CARACTERIZARE
CITRIN
Clasă: oxizi
Sistem de cristalizare: trigonal
Formulă chimică: SiO2
Duritate: 7
Densitate: 2, 65
Clivaj: inexistent
Spărtură: concoidală
Culoare: galbenă
Urmă: albă
Luciu: sticlos
Luminescenţă: inexistentă
Citrin natural Citrin artificial

Hidromagnezitul

Cristalele de hidromagnezit sunt foarte căutate de către colecţionarii de minerale. Sunt adesea mici şi delicate, dar cel mai mare cristal a atins lungimea de 10 cm. Hidromaghezitul este un carbonat de magneziu foarte răsândit în crăpăturile din rocile serpentinice. Rocile serpentinice sunt alcătuite din minerale de culoare verde- ănchis şi brun, cu luciu gras sau mătăsos. Se găsesc în formaţiuni magmatice sau metamorfice care sau format fie prin activitate magmatică, fie în urma acţiunii căldurii şi a presiunii intense asupra rocilor deja formate.
Hidromagnezitul a fost descoperit şi a fost descris pentru prima dată ca mineral de sine stătător în anul 1827. Numele său face referire la compoziţia chimică- este un carbonat de magneziu, constituit din patru molecule de apă cristalizate. În plus, hidromagnezitul conţine o moleculă de oxigen şi o moleculă de hidrogen, fenomen pe care geologii îl numesc radicalul hidroxil.
fnsHidromagnezitul este un mineral secundar de magneziu, foarte frcvent întâlnit. El se formează din mai multe minerale primare, printre care brucitul (hidroxid de magneziu). Unele minerale rare sunt asemănătoare cu a hidromanezitului din punct de vedere al aspectului exterior şi al compoziţiei. Printre acestea se numără dypingitul şi giorgizitul.
Teste:
Ca exponent al clasei carbonaţilor, hidromagnezitul dă dovadă de o efervescentă foarte intensă în acid.

Fişă de carcaterizare

HIDROMAGNEZIT
Clasă: carbonaţi
Sistem de cristalizare: monoclinic
Formulă chimică: Mg5(CO3)4(OH)2·4H2O
Duritate: 3 1/2
Densitate: 2, 25
Clivaj: perfect
Spărtură: neregulată
Culoare: alb, incolor
Urmă: albă
Luciu: sticlos sau mătăsos
Luminescenţă: absentă

Brazilianitul

Brazilianitul

Brazilianitul este o piatră preţioasă de culoare galbenă, iar cristalele sale sunt aproape întotdeauna imperfecte, iar piatra trebuie tăiată şi şlefuită cu atenţie deosebită, pentru a ocoli imperfecţiunile structurale.
Când a fost descoperit, braziliantiul a fost confundat cu crisoberilul galben, dar greşala a ieşit repede la iveală, iar oamenii de ştiinţă şi-au dat seama că se află în faţâ unui nou mineral.
Brazilianitul are utilizări limitate la confecţionarea bijuteriilor, deoarece nu este foarte dur şi se situează doar pe poziţia 51/2 pe scara Mohs a durităţii. Dar fiind atât de frumos, este tăiat frcevent de către colecţionari. Aceştia nu poartă piatra la vedere, deoarece brazilianitul se degradează uşor, ci o păstrează în cutiile de prezentare, unde se află în siguranţă.

ORIGINI ŞI RĂSPÂNDIRE
Brazilianitul a fost descoperit în 1944, în zăcămintele pegmatite din regiunea Minas Gerais din Brazilia, de unde şi numele de Brazilianit. În această mină se mai găsesc cuarţul şi feldspatul. Cu toate acestea, Brazilianitul se mai găseşte şi în Italia sau Statele Unite ale Americii, dar cele mai frumoase şi mai mari cristale provin din Brazilia.

Fişă de carcaterizare
BRAZILIANITUL
Clasă: fosfaţi-arsenaţi-vanadaţi
Sistem de cristalizare: monoclinic
Formulă chimică: NaAl3(PO4)2(OH)4
Duritate: 51/2
Densitate: 2, 98
Clivaj: bun
Spărtură: concoidală
Culoare: galbenă
Urmă: galbenă
Luciu: sticlos
Luminescenţă: inexistentă

HALITUL

NaCl - clorură de sodiu

Haltul ,fiind cunoscut uneori sub denumirea de sare gemă, este în general incolor sau alb, dar unele eşantoane pot avea pete albastre, purpurii, roşii sau galbene, iar aceste culori se datorează radioactivităţii naturale la care mineralul a fost supus. Etimologia cuvântului provine din grecescul hals care înseamnă sare de mare, nume foarte potrivit, deoarece peste 80 % din materia dizolvată în mare este sarea.
Deoarece are foarte multe, voi prezenta pe larg cele mai importante utilizări practice ale hialitului;

Utilizări

Este folosit din cele mai vechi timpuri, fiind rafinat şi folosit ca condiment natural pentru mâncare. Mai recent, a devenit o imoprtantă sursă de clor şi sodiu. În prezent, este folosit în industria clorosodică, adică la producţia clorului, sodiului, a sodei caustice şi a acidului clorhidric.
Clorul este un gaz folosit pentru îndepărtarea bacteriilor din apa potabilă. El mai este folosit în cadrul procesului de albire sau la fabricarea diferitelor substanţe chimice organice, mai ales îngrăşăminte agricole.
Clorul este extras din halit ca un produs secundar al proceselor Downs, prin care clorul şi sodiul din mineral se separă folosind electroliza.
Sodiul este un element metalic care a fost izolat iniţial în 1807 de marele om de ştiinţă englez Sir Humpry Davy (1778-1829). Deşi este foarte radioactiv şi prin urmare nu se găseşte niciodată în stare liberă, în formă compusă este al şaselea cel mai abundent element de pe Pământ. Este folosit ca agent în reducerea diverşilor compuşi chimici, precum şi agent de răcire la reactoarele nucleare. Asemeni clorului, sodiul este separat din apa sărată tot cu ajutorul proceselor Downs.
Soda caustică, cunoscută şi sub numele de hidroxid de sodiu, este obţinut ca produs suplimentar exploatării halitului; acest compus alcalin foarte coroziv este larg folosit la fabricarea săpunurilor şi a hârtiei.

Fişă de caracterizare
Halit
Clasă	Halogenuri
Sistem de cristalizare	Cubic
Habitus
Formulă chimică	NaCl
Duritate	2
Densitate	2,16
Clivaj	Perfect
Spărtură	Concoidală
Culoare	Incolor, alb, galben, roşu albastru, purpuriu
Urmă	Albă
Luciu	Sticlos
Luminescenţă	Verde, portocaliu sau roşu
Fluorescenţă	Verde

Trandafirul deşertului 2

Trandafirul de deşert este o foarte frumoasă varietate de ghips, foarte apreciată de colecţionari. Trandafirul de deşert are în general culoarea cafeniu- nisipos - iar mai închisă atunci când în mineral se găsesc impurităţi de fier. Aşa cum indică numele, el se formează în condiţii de foarte mare uscăciune, iar forma tipică sub care se găseşte este asemănătoare unei flori, anume unui trandafir.
Componenta de bază a trandafirului de deşert este gipsul, forma minerală hidratată a sulfatului de calciu. În stare pură ghipsul este incolor; coloritul brun al trandafirului de deşert se datorează particulelor minuscule de nisip care s-au fixat în interiorul mineralului.
Trandafirul de deşert se formează în medii foarte uscate, fiind întlnit aproape exclusiv în ţinuturile deşertice.
De obicei forma şi culoarea acestui mineral sunt două dovezi suficiente pentru a-l identifica. Majoritatea colecţionarilor nu mai efectuează teste suplimentare, deoarece mineralul se deteriorează foarte rapid.

CARACTERISTICI

Cristalele de gips aparţin sistemului de cristalizare monoclinic. În cazul trandafirului de deşert, ele apar sub forma unor lamele (cristale în straturi) .
Gipsul este un element ecaporitic. El se formează în urma evaporării apei care o conţin anumite substanţe chimice.
Fişă de caracterizare
Clasă: sulfaţi
Sistem de cristalizare: monoclinic
Formulă chimică: CaSO4.2H2O
Duritate: 2
Densitate: 2, 32
Clivaj: perfect
Spărtură: aşchioasă
Culoare: brună
Urmă: albă
Luciu: sticlos spre perlat
Luminescenţă: alb- verzui

Mineralele în literatură

În literatură au fost abordate diferite subiecte, teme şi idei şi bineînţeles în categoria acestor teme apare şi geologia. Un exemplu foarte concret este romanul ,,Călătorie spre centrul pământului" de Jules Verne, unde autorul vrea să ne prezinte într-un mod foarte fictiv o călătorie până în centrul pământului, şirul întâmplărilor derulându-se în aşa fel că oricine îşi poate da seamă că coborârea în craterul Sneffelsyokul este de fapt o scară geologică. Aceasă scară geologică reorezintă de fapt o mică trecere a timpului din prezent până la începuturile lumii, astfel că personajele au reuşit să vadă pe diferite trepte ale acestei scări evoluţia geologică şi biologică a lumii.


Câteva poze cu romanul Căltorie spr centrul Pământului

Sarea şi salina Tg. Ocna

Sarea

Cristale de sare gemă

Sarea gemă este o clorură naturală de sodiu (natriu) cristalizată în sistemul cubic (sinonim: halit).

Numită popular sare de bucătărie, rezultă (în laborator) prin reacția chimică:

HCl (acid clorhidric) + NaOH (hidroxid de sodiu) = NaCl (clorură de sodiu) + H₂O (apă).

Se prezintă sub formă de cristale cubice, incolore, cu gust sărat, solubile în apă (37,7% la O°C, 39,12% la 100 °C), greu solubile în alcool etilic (CH₃CH₂OH) și amoniac (NH₃) lichid.
Are punctul de topire 801 °C, punctul de fierbere 1440 °C și densitatea de 2,16 g/cm³. La temperaturi mai mici de 15 °C cristalizează ca dihidrat, iar deasupra acestei temperaturi, anhidru.
Sarea gemă este higroscopică, fenomen care se datorează impurităților (mai ales clorurii de magneziu - MgCl₂).

În România zăcăminte de sare se află în localități care poartă des denumirea de ocnă (mină de sare) ca de exemplu: Ocna Sibiului, Ocnele Mari, Ocna Mureș, Ocna Dejului, Târgu Ocna etc.

Sarea este folosită în industria conservelor, în tăbăcărie etc. În industria chimică este întrebunțată ca materie primă pentru fabricarea de acid clorhidric (HCl), clor (Cl₂), hidroxid de sodiu (NaOH, cunoscut sub denumirea populară de sodă caustică), sodiu metalic ș.m.a.

Salina de la Târgul Ocna

Stațiunea Târgu Ocna dispune de un climat de dealuri sedativ cu temperaturi moderate și precipitații în valoare de 700 mm anual. În afară de acest climat sedativ un factor de cură important îl reprezintă apele minerale din stațiune care se înscriu în categoria apelor minerale clorurate, sodice, slab bicarbonatate și ușor sulfuroase și sunt utilizate în principale pentru tratarea afecțiunilor tubului digestiv și ale aparatului locomotor. În cadrul salinei de aici funcționează un sanatoriu destinat tratamentului bolnavilor de astm alergic. Salina este situată la circa 2 km de oraș, în masivul de sare Vâlcele-Slatinele, la 240 m adâncime și reprezintă, prin microclimatul de salină, un important factor natural de cură utilizat în terapia afecțiunilor respiratorii. Recunoașterea și utilizarea în scop terapeutic a mediului de salină, cu precădere în ultimele decenii, a pornit de la o serie de observații începând încă din secolul al XIX-lea, și anume: absența îmbolnăvirilor de bronșită cronică și astm la minerii din minele de sare de la Wieliczka precum și vindecarea rapidă a acestor boli la noii angajați, ameliorarea până la dispariție a crizelor de astm la bolnavii astmatici refugiați în timpul celor două războaie mondiale în pestera dezvoltată în sare Kluttert, utilizată ca adăpost în timpul bombardamentelor. Caracteristica principala a microclimatului salinelor este constantă parametrilor fizici, chimici și microbiologici (fără variații zilnice sau sezoniere), spre deosebire de aerul de la exterior. Parametrii climatici pentru salinele din România sunt: temperatura, de aprox. 12° - 13°, umiditatea relativă, de cca. 60 - 80 %, curenții de aer cu viteze , reduse, practic insesizabile, presiunea aerului este similară celei de la exterior sau cu diferențe mici. Toate aceste caracteristici determina un bioclimat caracterizat printr-un inconfort termic de racire slab, cu indice de stres cutanat hipotonic moderat și pulmonar echilibrat. În concluzie, bioclimatul de salină are caracter sedativ de cruțare, cu valori foarte reduse ale indicilor de stres, ușor răcoros ca temperatură și echilibrat sub aspectul umezelii. Studiul microclimatului de salină realizat în Salina Trotuș a evidențiat:

• temperaturi cu variații minime (sub 10 C ), cuprinse intre 12,8 - 12,90 C, în perioada toamnă - iarnă și între 13,2 - 13,40 C, în perioada de vară;

• valori ale umidității relative a aerului cu variații sub 10 %, de la 74 - 75 %, iarna, la 80 - 82 %, vara;

• variația extrem de redusă a cantității de oxigen, ca și a conținutului de aerosol salin (130 - 170 particole / cm3;
• presiunea atmosferica - 70 - 73 cm Hg;

• absența totală de alergeni (mucegaiuri și germeni patogeni);
• curenții de aer au viteze foarte reduse, în general imperceptibile.

Determinările chimice au arătat în general, absența aeropoluanților, un pH ușor acid al aerului, prezența ionilor de Na, Ca, Mg. Evaluările aeromicroflorei au demonstrat un înalt grad de puritate al aerului, atât vara, cât și iarna. Se apreciază astfel, pe baza rezultatelor studiului, că bioclimatul salinei este caracterizat printr-un inconfort termic de răcire slab (corectat printr-un program de mișcare și vestimentație adecvată), cu indicele de stres cutanat hipotonic, moderat, și indice de stres pulmonar echilibrat, așadar, un bioclimat sedativ de cruțare. Baza de turism precum și obiectivele turistice din mina Trotuș sunt amplasate la orizontul IX, la 240 m adâncime. Accesul se face pe un plan înclinat, spiralat, de 3,2 km lungime, cu microbuzele Salinei.

Serviciile oferite în interiorul salinei, de către societatea de exploatare a sării, sunt:

• servicii de bază:
  • transportul în salină
  • tratament cu aerosoli naturali salini
  • vizitare salină și agrement: terenuri de sport (baschet, mini-fotbal, tenis de câmp, tenis de masă), spații de joacă pentru copii (dotate cu leagăne, tobogane);
• servicii conexe
  • punct de vânzare produse alimentare (bufet și terasă) și suveniruri
  • organizarea de expoziții de lucrări de artă (sculpturi, picturi pe sare);
  • amenajarea spre vizitare a Muzeului sării
  • vizitarea sau participarea la slujbe religioase în biserica "Sfânta Varvara", amenajată într-una din galeriile salinei.

Turiștii beneficiază de serviciile unui cadru medical și ale unui profesor de sport, de un cabinet medical dotat cu aparatură de specialitate pentru intervenții de urgență și un salon cu patru paturi. Programul de tratament cuprinde : odihnă, gimnastică medicală generală și respiratorie, jocuri distractive și sportive ( șah, tenis, baschet ), plimbări, alergări cu caracter de antrenament moderat la efort, programe de educație sanitară.

• Turismul de odihnă și recreere - beneficiază de un potențial climatic și bioclimatic remarcabil, de un cadru natural plăcut, lipsit de factori de poluare, orașul fiind situat la poalele Munților Nemira și Berzunți, pe terasa râului Trotuș. Principalele zone de recreere ale orașului sunt Parcul balnear, Muntele Măgura - cu numeroase obiective turistice culturale și zone pentru relaxare (inclusiv de picnic) și puncte de belvedere.

• Turismul cultural are multiple posibilități de dezvoltare, date fiind numeroasele obiective cultural-istorice de pe teritoriul orașului: 24 biserici și mănăstiri, șapte monumente comemorative, șapte monumente legate de economia și învățământul local, șase clădiri cu valoare arhitectonică și istorică, o troiță dedicată deținuților politici morți în închisoare, Casa de Cultură cu 300 de locuri, Muzeul de Istorie, două cămine culturale, o bibliotecă orășenească etc. Târgu Ocna este considerat a fi unul dintre orașele cu cele mai multe biserici, raportat la numărul de locuitori, putând fi introdus astfel în circuite naționale sau regionale, pe tematică cultural - religioasă.

• Vestigii arheologice :
  • Situl arheologic Utidava, cu Cetatea Utidava (sec. I a.Chr. - sec I p.Chr.);

• Monumente de cult cu valoare turistică :
  • Biserica "Răducanu", cu hramul "Buna Vestire" (ctitorită în anul 1694 și refăcută în 1763); lângă peretele sud-estic al bisericii se află mormântul marelui diplomat și scriitor Costache Negri (1812 - 1876); monument de arhitectură;
  • Biserica Domnească din Lemn "Cuvioasa Parascheva" (sfârșitul sec. al XVI-lea, refăcută în anul 1725); monument de arhitectură;
  • Biserica de Lemn "Sfântul Gheorghe" (ctitorită în anul 1761 ); monument de arhitectură
  • Biserica "Sfântul Nicolae" (ctitorită în anul 1580, transformată în anii 1768, 1883); în incinta acesteia se află cimitirul cu tunuri, în care odihnesc 69 de eroi căzuți în luptele de la Cosna și Cireșoaia, din vara anului 1917; monument de arhitectură;
  • Biserica "Sfânta Treime (1810); monument de arhitectură;
  • Biserica "Sfinții Împărați Constantin și Elena" (1824);
  • Biserica Armenească "Sfânta Născătoare" (1808, refăcută în anul 1825);
  • Biserica "Sfinții Voievozi Mihail și Gavriil" (între 1737, reconstruită în anul 1849);
  • Biserica fostei Mănăstiri "Precista" (1662, refăcută în anuI 1860); Biserica "Adormirea Maicii Domnului", fosta Mănăstire "Precista", a fost construită de marele vistier Gheorghe Ursache, pe la anul 1662, și a fost închinată Mănăstirii Ivir, de la Muntele Athos, în anul 1683; monument de arhitectură;
  • Mănăstirea "Măgura Ocnei" - (prima mențiune a schitului apare într-un document din 13 noiembrie 1665; refăcută în anii 1665, 1750, 1803, 1990); în prezent, Muntele Măgura a devenit un loc de pelerinaj, un puternic centru de spiritualitate ortodoxă;

• Monumente, ansambluri arhitecturale

• • Casa Borisoff - construită în anul 1890, monument de arhitectură;
  • Școala secundară de fete "Principesa Elena";
  • Administrația Minei Salina (1911);
  • Școala nr. 2, azi anexă a Liceului Costache Negri" (1868);
  • Gara Tg. Ocna (1884);
  • Stația CFR Salina (1905);
  • Palatul Primăriei (1912);

• Monumente comemorative

• • Monumentul Eroilor de pe Dealul Măgura
  • Monumentul Caporalului Mușat de pe Dealul Măgura;
  • Ansamblul memorial 1916 - 1918, monument de arhitectură;
  • Mormântul lui Costache Negri și al surorilor sale, monument de arhitectură;

• Monumente tehnico - economice cu valoare turistică:

• • macheta primei sonde de petrol cu foraj mecanic (1861), zona Mosoare;

• Etnografie, folclor :

• • Case cu arhitectură tradițională
  • Manifestări populare, formații artistice populare
  • Meșteșuguri populare, tradiții, obiceiuri legate de sărbători religioase, Anul Nou

• Turismul științific - este favorizat de existența a patru rezervații naturale, dintre care, Rezervația Naturală Măgura, o rezervație mixtă, cu numeroase specii de floră și faună protejate și peisagistică, în suprafața totală de 89,70 ha, a fost declarată arie protejată prin HG 2151 /din 30.11.2004.
• Turism de afaceri, congrese, reuniuni și evenimente - există posibilitatea organizării unor evenimente / manifestari legate de afaceri, culturale sau științifice, deoarece există în structurile de cazare săli de •conferințe moderne (Hotel Măgura, pensiunea Casa Creangă), dotate cu aparatură audio / video, care permit desfășurarea acestei forme de turism, o activitate profitabilă pentru societățile de turism.
• Turismul montan se poate practica în aria limitrofă orașului, în Munții Berzunți și Nemira, prin drumeții montane, unde exista o rețea de poteci, dintre care unele sunt marcate. Mai pot fi menționate :
  • vârfurile Sandru Mare (1639 m) și Nemira (1648 m) - rezervație naturală complexă masivele muntoase Cerbu (886 m) și Puf (1046 m) cu poteci marcate pentru amatorii de drumeții
  • Vf. Lacos (1236 m) - punct de belvedere
  • culmea Berzunți, cu Vf. Măgura (982 m)
  • pasul Oituz (863 m altitudine)
  • cele "300 de scări", un drum în serpentină format din trepte lungi de piatră, ce urcă pe muntele Sandru din stațiunea Slănic Moldova
  • Dealul Perechiu (rezervație naturală, acoperit cu vegetație abundentă, cu diverse elemente termofile)
  • văile săpate în munți de Trotuș și afluenții săi Uz, Dofteana, Slănic, Oituz, Cașin, Tazlăul Mare .

Poze din colecţia mea

,Din biblioteca mea geologică, un trilobit, agat roz felie, pirită, pirită şi revista a treia, ouă din piatră. cuarţ roz. aragonit. mokait. turmalină neagră. agate şlefuite. o mică parte din colecţia mea de roci. citrin. onix(hematită). obsidian fulgi de zăpadă.

Purificarea cristalelor 2

Cristalele – emotiile Pamantului

Cristalele ne atrag prin frumusetea lor si prin inca ceva, acel ceva misterios ce ne cheama fara sa stim de ce, ne cheama sa le privim, sa le luam cu noi acasa, sa le admiram, si sa le folosim spre vindecarea sufletului si echilibrul trupului. Stim ca ele ne sunt prietene, indiferent ce hram poarta, ce denumire sau ce culoare au. Vocea interioara ne spune asta... si nu greseste.
Se scriu multe despre cristale, se spun si mai multe, din tot acest noiam de informatii am ales pe acelea ce sufletul imi spune ca sunt adevarate. Insasi cristalele au raspuns in felul lor misterios si tacut, dar totusi graitor intrebarilor mele. Astfel am reusit sa le descifrez o parte din taine.
Ce sunt ele? Emotiile Pamantului! Emotiile pozitive, desigur. Se pare ca acesta e raspunsul corect. Pamantul fiind o fiinta vie, cu dorinte, cu temeri, cu trairi si în consecinta cu emotii. Cristalele sunt emotiile Pamantului încarcate cu iubirea lui fata de noi si fata de toate vietuitoarele ce traiesc aici.
Ele reprezinta cea mai inalta forma de organizare a regnului mineral. Emit energie, ca orice forma de materie existenta in cosmos. Sa nu uitam ca materia nu e decat o forma de energie de vibratie mai joasa, energie concentrata ce contine in ea samburele de divinitate. Si cristalele au “samburele” lor divin si datorita formei lor de organizare, ele raspandesc aceasta lumina divina mult mai usor decat alte vietuitoare ale Pamantului. Fiecare cristal e o mica holograma. Lumina e împrastiata în toata masa cristalului, uniform. As putea spune ca sufletul lor e in toata masa lor, în tot trupul cristalului. Sau altfel spus un cristal e în egala masura trup si suflet. Sufletul lor are darul de a atrage si concentra Lumina ce vine spre ele din mediul înconjurator, ele avand proprietati magnetice naturale. Cristalele atrag în mod natural Lumina si o raspandesc în jurul lor, o concentraza, o emit... Se simt bine cind sunt înconjurate de Lumina, respectiv de energii de vibratie înalta, pentru ca asa cum am spus, ele sunt emotiile Pamantului, iar planetei noastre îi place iubirea. Însa, asa cum un magnet atrage fierul, cristalul atrage nu doar Lumina, ci orice tip de energie. Si în aceeasi masura el raspandeste energia cu care este voluntar sau nu încarcat. Atunci cand în jurul lor este multa energie negativa, procesul de purificare efectuat de cristale, deci de raspandire a luminii acumulate, poate fi afectat. Cristalul pur si simplu se sufoca, este invadat de vibratiile joase, si are el însusi nevoie de purificare.