Heliodorul

Culoarea heliodorului poate fi aurie sau galben-verzuie. Cristalele perfect transparente ce pot fi folosite la creearea bijuteriilor, sunt adesesa încălzite artificial, pentru accentuarea strălucirii. Ea este determinată de doi compuşi minerali ce pot fi prezeţi în structura pietrei. Culoarea galben-aurie provine de la oxidul de uraniu, în timp ce coloritul galben-verzui se datorează oxizilor de fier.
Heliodorul prezintă luminescenţă numai în cazul în care conţine suficiente cantităţi de uraniu.
Multe eşantioane de calitate gemă nu prezintă deloc impurităţi, însă unele au incluziuni delicate, subţiri şi de formă tabulară, vizibile sub suprafaţa transparentă a pietrei.

TĂIETURĂ
Cea mai frecventă tăietură pentru heliodor este cea ovală, folosindu-se mai rar şi cea rotundă. Tăietura în stil drop (picătură) este cea mai potrivită pentru cerceii de heliodor, deoarece acesta scoate în evidenţă scânteirile aurii ale pietrei.

IMITAŢII
Heliodorul poate fi falsificat cu ajutorul unor aparate mai ieftine. Înlocuitorii cei mi frecvenţi folosiţi în acest scop sunt sticla colorată artificial sau spinelul sintetic, ale cărui fragmente sunt lipite într-un conglomerat cu ajutorul unui adeziv galben.

ISTORIE
Nimeni nu ştie exact când a fost descoperită această varietate de beril, dar ceea ce este cert este faptul că această piatră era cunoscută încă din timpul romanilor. Istoricul Plinius cel Bătrân (n: 23 d.Hr. şi d: 79 d.Hr.) menţionează de piatra heliodor în cartea sa Naturalis Historia (Istoria Naturală).
Numele acestei pietre provine din greacă şi înseamnă dar al soarelui.

Fişă de caracterizare
HELIODOR
Clasă: silicaţi
Sistem de cristalizare: trigonal
Formulă chimică: Be3Al2Si6O18
Duritate: 7 1/2- 8
Densitate: 2, 6- 2, 9
Clivaj: nedefinit
Spărtură: neregulată spre concoidală
Culoare: galben-auriu sau galben-verzui
Urmă: albă
Luciu: sticlos
Luminescenţă: inexistentă, cu execpţia cazului în care eşantionul conţine un nivel ridicat de uraniu
trei poze cu heliodor