Indigolitul

Indigolitul este azuriu şi albastru-închis, deşi poate avea uneori şi nuanţe vizibile de verde. Are un luciu sticlos şi este foarte rar. Indigolitul este căutat ca piatră preţioasă atât de colecţionari, cât şi de cei care-l poartă ca bijuterie. El aparţine grupului turmalinei.

CULOAREA
Frumoasa culoare albastră a indigolitului se datorează prezenţei fierului şi a manganului în compoziţia acestuia. Mineralele şi pietrele (semi)preţioase din grupul turmalinei pot conţine o gamă largă de metale diferite - printre acestea numărându-se fierul, sodiul, aluminiul, manganul, litiul şi magneziul -, iar proporţiile lor pot varia.
Asemeni achroitului, rubellitului şi schorlului, indigolitul este o varietate de elbait, un membru al grupei turmalinei care poate avea multe culori.

ELECTRICITATEA
La fel ca toate celelalte varietăţi de turmalină, indigolitul are abilitatea de a dezvolta sarcini electrice atunci când este supus unui stres mecanic, ca de exemplu atunci când este presat sau strâns. Acest fenomen este cunoscut sub numele de piezoelectricitate. Toate mineralele piezoelectrice se încarcă pozitiv la un capăt şi negativ la celălalt capăt.
O altă caracteristică interesantă la mineralele piezoelectrice este fenomenul opus: atunci când mineralul este supus unei sarcini electrică, atunci el prezintă stres mecanic.

CARACTERISTICI
Din punct de vedere chimic, indigolitul are aceeaşi compoziţie ca şi toate celelalte turmaline- face parte din clasa minerală a silicaţilor şi, deoarece compoziţia sa foarte complexă cuprinde mereu bor, este cunoscut ca un bor-silicat. În pofida tuturor varietăţilor pe care turmalina le ,,cunoaşte", indigolitul conţine în plus aluminiu şi litiu.
Indigolitul este una dintre cele mai dure varietăţi de turmalină, având o duritate de 7/7 jumătate pe scara Mohs. Cristalele sale sunt prismatice şi u un luciu sticlos. Adesea, ele au formă hexagonală, iar cele mai mari cristale au o lungime de 10 cm şi prezintă striaţii de-alungul lor.

RĂSPÂNDIRE
Cele mai frumoase eşantioane de indigolit provin din statul Minas Gerais din Brazilia, unde se găsesc cristale foarte frumoase şi de calitate gemă de 1,5 kg. Indigolitul se mai găseşte şi Birmania, India, Madagascar, Kenya, Namibia, Rusia Sri Lanka, Tanzania şi SUA.

Fişă de caracterizare
INDIGOLIT
Clasă: bor-silicaţi
Sistem de cristalizare: trigonal
Formulă chimică: Na(Li, Al)3Al6(BO3)3Si6O18(OH)4
Duritate: 7-7 1/2
Densitate: 3,1
Clivaj: foarte nedefinit
Spărtură. concoidală spre neregulată
Cuoloare: albastru, uneori albastru-verzui
Urmă: incoloră
Luciu: sticlos
Luminescenţă: inexistentă