sâmbătă, 5 martie 2011

Marcasita

<(Măriţi fotografia şi observaţi mici ,,picături'' de marcasită)
<(În fotografie cuarţ cu pirită)
Marcasita este foarte asemănătoare cu pirita şi au aceeaşi formulă chimică. Deşi amândouă sunt minerale compune şi răspândite, marcasita este mai puţin frecventă. În ciuda formulei chimice la fel, sistemele de cristalizare sunt diferite.
Culoarea marcasitei este, de obicei, galben-arămiu-pal. A fost denumită de sine stătătoare în 1845 de către Wilhelm von Haidinger, un mineralog austriac. Denumirea pe care i-a dat-o provine de la marqashita, un cuvânt arab cu semnificaţie incertă, folosit anterior pentru a desemna pirita.

Pentru a vedea postarea cu pirita, click aici!

MarcassiteII.jpgFORME CRISTALINE
Diferenţa crucială dintre pirită şi marcasită este sistemul de cristalizare şi forma cristalelor sale. De fapt, din punct de vedere chimic, pirita şi marcasita sunt identice, fiecare mineral conţinând fier şi sulf în aceleaşi proporţii.
Pirita are cristale cubice, în timp ce marcasita are, de obicei, forme tabulare -care arată asemănător cu forma blatului de masă. Din acest motiv este dificil pentru mineralogii amatori să afle dacă eşantionul este ori pirită ori marcasită, şi de multe ori necesită teste cristaline amănunţite.
Din fericire, există teste mai simple pentru a diferenţia cele două minerale:
  • Marcasita se descompune destul de uşor şi de repede atunci când este expusă la aer, transformându-se în sulfaţi feroşi. Marcasita se dizolvă în acid azotic cu o oarecare dificultate.
  • Pirita suferă uneori aceeaşi reacţie, dar foarte lent.
RECOMANDĂRI
Pirita este uneori şlefuită pentru confecţionarea unor bijuterii ieftine, de obicei faţetată sau în caboşon, şi comercializată sub numele de ,,marcasită''.
Marcasita este un mineral relativ instabil care se descompune destul de uşor. Prin urmare, un eşantion de marcasită nu trebuie curăţat, şi trebuie ţinut într-o cutiuţă cu un săculeţ cu gel de silice.

ORIGINI ŞI RĂSPÂNDIRE
Marcasita se formează, de obicei, din soluţii acide care s-au infiltrat prin rocile sedimentare, precum argila, marna, creta şi calcarul. Se mai găseşte în filoane hidrotermale uşor alterate.
Cele mai frumoase eşantioane au fost descoperite la:
  • Karlovy Vary, din Cehia
  • Calais, din Franţa
  • Clausthal, Freiberg şi Annaberg-Buchholz, din Germania
  • Veneţia, Lazio şi Toscana, din Italia
  • Galena, Illinois, Kansas, Missouri, Oklahoma, din SUA
  • Kent, între Dover şi Folkstone, Tavistock în Devon, din Marea Britanie
În România, sunt celebre pseudomorfozele de marcasită după trandafirii de pirotină de la Herja. Stalactitele de marcasită formate pe pereţii vechilor galerii sunt cunoscute la Băiuţ, zona Baia Mare.

FIŞĂ DE CARACTERIZARE
MARCASITA
  • Clasă: sulfuri
  • Sistem de cristalizare: ortorombic
  • Formulă chimică: FeS2
  • Duritate: 6-6 jumătate
  • Densitate: 4,87-4,92
  • Clivaj: distinct
  • Spărtură: neregulată
  • Culoare: galben-arămiu-pal
  • Urmă: neagră-verzuie
  • Luciu: metalic
  • Luminescenţă: inexistentă

Un comentariu:

  1. Măriti prima fotografie. Observati acele pete negre mici. Sunt cristale de marcasită:).

    RăspundețiȘtergere

Salut! aştept comentariile voastre referitoare la postare şi blog!