PIRITA

Deşi este un mineral comun, pirita -cunoscută ca şi aurul nebunilor-are o istorie fascinantă. Sfărămicioasă şi otrăvitoare atunci când este încălzită, ea trebuie tratată cu multă grijă în multiplele sale utilizări.
Etimologia cuvântului pirită provie din grecescul pyr care înseamnă ,,foc", iar acesta se rezumă la felul în care pirita produce scântei atunci când este lovită de oţel. Din acest motiv, vechii greci o foloseau la aprins focul.
Cu aspectul ei gălbui şi strălucitor, pirita îi păcăleşte de cele mai multe ori pe amatorii colecţionari, deaoarece seamănă foarte tare cu aurul.

ATENŢIE!Pirita nu se pune în apă, deoarece conţine fier şi rugineşte. Pirita mai conţine şi sulf şi este folosită în industrie la fabricarea acidului sulfuric.
Suprafeţele cristalelor de pirită au adesea un aspect striat şi este unul dintre mineralele cele mai răspândite, iar geologii au cele mai mare şanse să găsească pirită aproape oriunde.
Pirita apare îndeosebi în gresie, unde formează cristale cu aspect deosebit de atrăgător.


TESTE
Dacă un eşantion găsit de tine pare pirită, poţi să-l verifici lovindu-l de un obiect dur din metal, iar dacă scoate scântei este într-adevăr pirită. Dacă nu scoate scântei, probabil este un alt metal.
Un alt test: puteţi încălzi eşantionul bănuit a fi pirită, iar dacă se fărâmiţează era întradevăr pirită. Atenţie!nu încălziţi prea mult pirita, căci ea emană dioxid de sulf, care este extrem de otrăvitor, iar denumirea chimică a piritei este sulfură de fier.

FIŞĂ DE CARACTERIZARE
PIRITĂ

• Clasă: sulfuri
• Sistem de cristalizare: cubic
• Habitus: cuburi, pirtoedre, octaedre sau combonaţii de ale acestor forme.
• Formulă chimică: FeS2
• Duritate: 61/2
• Densitate: 5
• Clivaj: inexistent
• Spărtură: concoidală în formă de scoică spre neregulată
• Culoare: galben-alamă
• Urmă: neagră, negru-verzuie
• Luciu: metalic
• Fluorescenţă/luminescenţă: inexistentă