Psilomelan

(Ba,H2O)4Mn10O20- Hidroxid oxid de mangan şi bariu

Psilomelanul, este, din punct de vedere chimic, un ansamblu de oxizi şi hidroxizi de mangan.
    Geologii l-au descris mai degrabă ca fiind un amestec de mai multe minerale, printre care şi romanechitul, un mineral cu compoziţie asemănătoare.
    Psilomelanul are un habitus extrem de variat; cristalele sale pot fi reniforme, mamelonare, botroidale, etc.
    Mai rar, mineralul este folosit la podoabe.


ALTE DENUMIRI
    Psilomelanul este cunoscut şi sub trei alte denumiri: manganomelanul, hematitul negru, sau oxidul de mangan dur.
    Denumirea nemţească este de schwarzer Glaskopf, ceea ce înseamnă ,,chelie neagră'', sau ,,cap de sticlă negru''.

ORIGINI ŞI RĂSPÂNDIRE
    Compuşii asemănători psilomelanului se formează de obicei în depozite sedimentare, dar şi în zonele unde zăcămintele de mangan se oxidează sau se alterează.
    Psilomelanul este folosit în industrie pentru conţinutul său de mangan, de aceea locurile cu concentraţii notabile de psilomelan sunt foarte favorabile; norocul face că aceste locuri există, cu toate că mai sporadic, dar există.
    Ocurenţele notabile ale psilomelanului sunt: Ucraina şi Georgia, Eisenbach (Pădurea Neagră, Germania), India, Brazilia, Africa de  Sud, SUA, Marea Britanie (Cornwall- Lostwithiel;Somerset- Brendon Hills; arhipelagul Orkney- insula Hoy, etc).
    Psilomelanul se găseşte asociat cu: baritina, goethitul şi se mai găseşte alături de cuarţ.


RĂSPÂNDIRE ÎN ROMÂNIA
    În România, psilomelanul se găseşte în toate zăcămintele de mangan din Carpaţii Meridionali- Delineşti, Prăvăţ, etc.-, munţii Preluca, munţii Bistriţei.

FIŞĂ DE CARACTERIZARE
PSILOMELANUL

• Clasă: oxizi-hidroxizi
• Sistem de cristalizare: monoclinic
• Formulă chimică: (Ba,H2O)4Mn10O20
• Duritate: 5-6
• Densitate: variază între 3,7 sau 4,7, datorită diferitelor incluziuni de oxizi-hidroxizi de mangan
• Clivaj: inexistent
• Spărtură: neregulată sau concoidală
• Culoare: neagră-cenuşie
• Urmă:neagră-brună
• Luciu: metalic, submetalic sau tern- de granulaţie fină
• Luminescenţă: inexistentă

Opal

SiO2·nH2O-bioxid de siliciu hidratat

Opalul este un cuarţ cu molecule de apă în compoziţia sa. Un lucru spectaculos la acest mineral este faptul că culoarea sa se schimbă, ţinut în palmă, sau lângă corp, datorită căldurii acestuia.

Totodată, opalul este o piatră semipreţioasă fără sistem de cristalizare, adică este amorf. În industrie, acesta este folosit ca material abraziv sau la fabricarea ceramicii.

PARTEA PREŢIOASĂ A OPALULUI
Opalul poate fi însă şi preţios. Acesta poate avea multe culori, şi tocmai de aceea, sclipirile sale sunt foarte frumoase. Piatra este mai valoroasă, cu cât aceste sclipiri sunt mi diverse;
Dar, în ciuda acestor fapte, pot exista şi opale comune, care nu sunt nici preţioase, dar sunt opace, şi nu prezintă nicio sclipire.
Aceste sclipiri, numire focuri, sunt determinate de bucăţelele de silice pe care le conţine opalul.
După cum am zis mai sus, opalul îşi poate schimba culoarea, stând la căldura unui corp.

VARIETĂŢI
Opalul de foc, este o varietate superbă de opal, a cărui sclipire este asemănătoare cu un foc, hidrofanul este o varietate care, pusă în apă, devine transparentă, hialitul, ce conţine bule de aer sau de apă, opalul de lemn, o varietate a lemnului transformat în opal prin opalizare, şi varietăţi de cuarţ formate la temperaturi foarte mari, ca tridimitul sau cristobalitul.

TĂIETURI
Ca la majoritatea pietrelor, este folosită o tăietură sub formă de dom, numit caboşon (cabochon).

TESTE
Opalul este uşor de deosebit de alţi silicaţi şi oxizi, deoarece are foarte multe proprietăţi distincte de acestea;
Opalul sclipeşte mult mai frumos decât cuarţul sau calcedonia, şi este mai puţin dur şi mai dens decât acestea.
Mai ales, acesta nu se găseşte niciodată cristalizat, spre deosebire de cuarţ, iar lipsa dungilor îl deosebeşte de agat.
În lumină UV, opalul prezintă o luminescenţă galebnă sau verde, spre deosebire de alţi silicaţi. Totodată, este insolubil în acizi, şi se descompune la cald.
În plus, acesta devine cuarţ sau calcedonie, când pierde apa de cristalizare.

ORIGINI ŞI RĂSPÂNDIRE
Opalul se găseşte în principal în multe contexte, dar se formează între roci sedimentare, la temperaturi joase, în apropierea de izvoare termale.
Opalele preţioase se găsesc în statele americane Idaho, Nevada şi Oregon. Opalele de foc provin din Mexic, iar opalul negru din New South Wales, Australia. Geyseritul, o altă varietate, se găseşte în Islanda şi în Parcul Naţional Yellowstone, din Wyoming, SUA.
Lemnul opalizat se găseşte în Parcul Naţional Pădurea Pietrificată din Arizona, SUA.

FIŞĂ DE CARACTERIZARE
OPAL

• Clasă: oxizi
• Habitus: reniform, botroidal, stalactitic, globular şi coraloid
• Sistem de cristalizare: amorf
• Formulă chimică: SiO2·nH2O
• Duritate: între 5 jumătate şi 6 jumătate
• Densitate: 2,0-2,25
• Clivaj: inexistent
• Spărtură: concoidală
• Culoare: incoloră, albă, galbenă, cenuşie, roşie, verde, albastră, brună sau neagră
• Urmă: albă
• Luciu: sticlos-perlat sau răşinos
• Luminescenţă: galbenă sau verde

Lemn opalizat

SiO2·nH20; unde n poate ajunge la 21-bioxid de siliciu cu molecule de apă

Lemnul opalizat (denumit şi opal de lemn sau lemn silicifiat) se formează în momentul în care materiile lemnoase provenite de la copaci au fost uscate, îngropate şi înlocuite de silice. Cel mai interesant la aceste minerale este faptul că inelele copacilor, văzute prin tăiere, sunt păstrate şi arată excepţional. În unele zone din lume, există adevărate păduri pietrificate, cum ar fi în statul Arizona, din SUA.

VECHIME
Lemnul opalizat se formează din copacii care au trăit cu multă vreme înainte, adică aproximativ acum 20 de milioane de ani, dar sunt vechimi care datează de acum 200 de milioane de ani. Bucăţile de lemn rupte din copaci şi uscate au fost depuse şi acoperite cu straturi de sediment, iar materialul lemnos a fost înlocuit de silice.

INELELE
Inele concentrice ale fostului copac sunt adesea vizibile. Uneori, acest inele pot fi observate împreună cu incluziuni. Acestea pot fi fosilele unor viermi care au trăit în copacul respectiv.

UTILIZĂRI
Lemnul opalizat este folosit în principal pentru design, pentru decorare, pentru scrumiere, cutii sau diferite obiecte de mobilier.

RĂSPÂNDIRE
Cel mai mare parc, sau zăcământ de lem opalizat din lume se află în statul Arizona, din SUA, şi se numeşte Parcul Naţional Pădurea Pietrificată. Printre alte locuri menţionăm: Patagonia(Argentina), Cairo (Egipt), Auvergne (Franţa), Sardinia (Italia), Madagascar şi Uruguay.

FIŞĂ DE CARACTERIZARE
LEMNUL OPALIZAT

• Clasă: oxizi
• Sistem de cristalizare: amorf (nu cristalizează)
• Habitus: fără
• Formulă chimică: SiO2·nH20; unde n poate ajunge la 21
• Duritate: între 5 jumătate şi 6 jumătate
• Densitate: 2-2,55
• Clivaj: inexistent
• Spărtură: concoidală
• Culoare: brună
• Urmă: albă
• Luciu: sticlos sau răşinos
• Luminescenţă: galbenă sau verde

Colemanit

Colemanitul are ca utilizare sursa sa importantă de bor, borul fiind un element cu o gamă largă de utilizări industriale.
Acest mineral poate fi alb sau incolor, dar poate să mai aibă, rareori, culoarea cenuşie. El formează de obicei cristale cu habitus prismatic, mărunte, multe şi cu multe feţe.
Prima oară, colemanitul a fost identificat în Valea Morţii, în California, şi denumit după proprietarul minei de acolo, William T. Coleman (1824-1893).

UTILIZĂRILE BORULUI
În primul rând, voi face o descriere a elementului bor;
Borul este al doilea nemetal din Sistemul Periodic, de culoare închisă, ce nu se găseşte niciodată în stare liberă, necombinat, în natură, ci doar în compuşi cu celelalte elemente, formând BORAŢI. Şi mineralele se clasifică în clasa boraţilor, făcând referire la conţinutul de bor din acestea. Alţi boraţi care au ca utilizare industrială borul sunt: boraxul, ulexitul, boracitul şi kernitul.
Borul este extras din colemanit prin trecerea hidrogenului gazos peste mineral, deasupra unor filamente încălzite electric.
Acum utilizările: o importă proprietate a borului este cea că se topeşte abia la 2300 de grade Celsius, deci poate fi folosit la sticlăria de laborator, adică pentru ustensilele de chimie, care au nevoie de rezistenţă la acizi şi la reacţii exoterme (cu degajare de căldură).
Borul mai este folosit la aliaje, a căror rezistenţă este foarte mare, sau la detergenţi, în soluţii de scos petele, precum şi la înălbitori, etc.
O altă utilizare industrială a borului este la spray-uri şi deodorante cu bilă, pentru igiena omului.

TESTE
În primul rând, colemanitul este solubil în acid clorhidric.
În al doilea rând, colemanitul se topeşte uşor atunci când este ţinut deasupra unei flăcări, colorând flacăra în verde-gălbui.
Mineralul asociat colemanitului este realgarul.

ORIGINI ŞI RĂSPÂNDIRE
Ca origine, colemanitul este un mineral secundar format în urma erupţiilor de gaz vulcanic, fie în lacuri uscate cu boraţi din regiunile deşertice aride.
Ca răspândire, găsim colemanit la: Valea Morţii, California; Nevada, SUA; Jujuy, Argentina; Inder, Kazahstan; Bigadiac şi Bursa, Turcia.

FIŞĂ DE CARACTERIZARE
COLEMANIT

• Clasă: boraţi
• Sistem de cristalizare: monoclinic
• Formulă chimică:Ca[B3O4(OH)3]·H2O
• Duritate: 4 jumătate
• Densitate: 2,4
• Clivaj: perfect
• Spărtură: neregulată spre concoidală
• Culoare: incoloră
• Urmă: albă
• Luciu: sticlos-adamantin
• Luminescenţă: inexistent