Anglezit

PbSO₄-sulfat de plumb

• Germană: Anglesit
• Engleză: Anglesite (idem italiană, franceză)
• Spaniolă: Anglesita (idem portugheză)

Anglezitul este un mineral moale, fragil, cu cristale frumoase şi strălucitoare.
El este exploatat pentru conţinutul său de plumb, un metal folosit pe scară largă, la echipamente cu raze X şi reactoare nucleare.
Anglezitul este apreciat de către colecţionari din cauza cristalelor sare frumoase, însă anglezitul este adesea fluorescent, iar culoarea sa este de un galben-aprins sub lumina ultravioletă.
După ce este extras, plumbul poate avea o mulţime de utilizări. De asemenea el absoarbe radiaţiile, astfel încât poate fi utilizat la reactoare nucleare şi echipamente cu raze X sofisticate. O altă utilizare a sa este protejarea ţevilor şi a caburilor subterane.
Anglezitul a fost descoperit în anul 1832 de mineralogul francez Francois Sulpice Beudant.

Formarea naturală

Pentru a se forma anglezitul, galena reacţionează cu oxigenul din aer. Chiar şi astăzi, insula Anglesey din din ţara galilor este cea mai bogată în conţinut de anglezit din toate insulele Britanice.

Testare

Testul pentru anglezit este examinarea lui la lumina ultravioletă, unde fluorescenţa sa prezintă o culoare galben-aprinsă. Duritatea sa este mică, între 2 şi 3.
Un alt test este cel cu acid azotic, cu ajutorul căruia el poate fi diferenţiat de mineralul numit ceruzit; ceruzitul se dizolvă în acid azotic, în timp ce anglezitul nu.
Deşi anglezitul se aseamănă cu baritina, aceasta arde cu dificultate, în timp ce anglezitul arde uşor.
Când e ars pe cărbune, anglezitul lasă un grăunte de plumb.

Caracteristici

Anglesitul este sulfat de plumb, cu duritate redusă pe scara lui Mohs (2 ¹/2 - ₃). Deşi fragil, mineralul este foarte greu, iar, caracteristic mineralelor de plumb, cristalele sale sunt strălucitoare. Ele sunt adesea incolore, limpezi şi transparente, dar pot fi şi albe, gri, verzi, galbene sau albastre-pal.

Origini şi răspândire

Anglezitul se formează în zonele cu zăcăminte de plumb, deci este un mineral secundar. Mai rar este asociat cu galena, un mineral gri ce reprezintă principala sursă de plumb. Alte minerale asociate sunt cerusitul sau smithsonitul. Mineralul poate fi prezent în masele de limonit. Cele mai faimoase mine de unde este extras acest mineral se găsesc la Tsumeb, Namibia şi Oujda, Maroc.

Fişă de caracterizare
Anglezit
Clasă	Sulfaţi
Sistem de cristalizare	Ortorombic
Habitus	-
Formulă chimică	PbSO4
Duritate	2 1/2 -> 3
Densitate	6,3 -> 6,4
Clivaj	Bun, depinde de bază
Spărtură	Concoidală
Culoare	Incoloră spre alb; uneori galben, gri, verde sau albastru-pal
Urmă	Albă
Luciu	Adamantin, sticlos,  răşinos
Luminescenţă	Galbenă

Bournonit

Bournonitul este un mineral cu un aspect atrăgător, de culoare gri, asemănător oţelului, ce apare sub formă de cristele groase şi scurte. Mineralele asociate sunt cuarţul şi pirita. Acesta a fost denumit după contele de J. P. Bournon (1751- 1825), mineralogul francez care l-a identificat ca mineral de sine stărător.

ALTE DATE
Bournonitul mai este cunoscut sub numele de Edellionit, de la St Edellion, satul unde a fost descoperit de Bournon, sau Raderelz (roata dinţată) din germană. Primul bournonit sub formă de Raderelz a fost găsit la Cavnic, în România.

RĂSPÂNDIRE
Bournonitul este destul de răspândit; el se găseşte în continuare în jurul satului St Edellion, din Cornwall, Marea Britanie, dar şi în SUA, Australia, Bolivia, Canada, Chile, Cehia, Franţa, Germania, Ungaria, Italia, Mexic, Peru, România, Spania şi Serbia.

RĂSPÂNDIRE ÎN ROMÂNIA
Ca răspândire în ţara noastră, România, bournonitul ,,se ascunde" la: Baia Sprie, Rodna, Sacarâmb, Hondol şi în alte locuri.

FIŞĂ DE CARACTERIZARE
BOURNONIT

• Clasă: sulfuri şi sulfosăruri
• Sistem de cristalizare: ortorombic
• Formulă chimică: PbCuSbS3
• Duritate: 2 1/2- 3
• Densitate: 5, 7- 5, 9
• Clivaj: imperfect
• Spărtură: sub concoidală spre neregulată
• Culoare: gri, negru
• Luciu: metalic sau strălucitor
• Fluorescenţă: inexistentă

Crocoitul

Crocoitul este un mineral rar şi delicat ce conţine crom şi, era o sursă importantă pentru artişti, deoarece culoarea ca, portocalie, era una nouă şi frumoasă,

A fost descoperit în secolul al XIX-lea, în minele din zona centrală a munţilor Urali, respectiv Sverdlovsk. A devenit cunoscut foarte repede, deoarece nuanţa care se putea extrage din el era una minunată, oferind un portocaliu foarte frumos. Crocoitul conţine crom, un element descoperit în anul 1797 de către Vauquelin. Cromul este folosit la rezistenţa la coroziune şi pentru duritatea aliajelor de oţel. Sărurile de crom sunt folosite la tăbăcirea pieilor.

UN MINERAL SECUNDAR
Crocoitul este un mineral secundar, ce se formează doar prin modificarea chimică a galenei, în roci gazdă cu conţinut de crom. Mineralele asociate sunt: piromorfitul, pirita, cerusitul, vanadinitul şi wulfenitul.

MÂNDRII MONDIALE
Cele mai mere cristal de crocoit cunoscut măsoară 11 cm pe 4,5 cm. Acesta a fost extras din Tasmania, Australia. Deoarece crocoitul este foarte moale, nu poate fi folosit la fabricarea bijuteriilor. Cele mai frumoase eşantioane provin din Australia.

TESTE
Crocoitul se topeşte destul de uşor dacă este expus la flacără şi este solubil în acizi puternici. Totuşi, este recomandat ca el să fie curăţat cu ultrasunete, un lucru mai greu pentru colecţionarii amatori.

RĂSPÂNDIRE
Munţii Urali, Rusia; Tasmania, Australia; Minas Gerais, Brazilia; Filipine; România; Zimbabwe; Arizona şi California de Sud.

FIŞĂ DE CARCATERIZARE
CROCOIT

• Clasă: sulfaţi, sub-clasa cromaţilor
• Sistem de cristalizare: monoclinic
• Formulă chimică: PbCrO4
• Duritate: 2 jumătate-3
• Densitate: 5,9-6,1
• Clivaj: distinct
• Spărtură: concoidală spre neregulată
• Culoare: roşu-portocaliu, galben-portocaliu
• Urmă: galben-portocalie
• Luciu: adamantin spre sticlos
• Luminescenţă: inexistentă