Staurolit

(Fe,Mg,Zn)2Al9(Si,Al)4O22(OH)2-hidroxid oxid de siliciu, aluminiu şi zinc, magneziu, fier (silicat hidratat de fier, aluminiu, zinc şi magneziu)

Staurolitul este un mineral special, deoarece cristalele sale au o maclă caracteristică foarte cunoscută şi apreciată sub formă de cruce.
Culoarea sa este brună sau roşiatică, ori neagră-maronie. Maclele spectaculoase stau la originea numelui staurolitului, anume din limba greacă, unde stauros înseamnă ,,cruce''.
A fost identificat pentru prima dată ca mineral de sine stătător în anul 1792.

FORMULA CHIMICĂ COMPLEXĂ
Staurolitul aparţine celui mai mare grup de minerale, anume grupa silicaţilor. Din punct de vedere chimic, acesta este un silicat hidratat ( sau un hidroxid oxid) de mai multe metale, printre care aluminiu, fier, zinc şi magneziu.

FRUMOASELE CRISTALE MACLATE
Cu toată că ştim că staurolitul poate face macle minunate, aceasta nu este o regulă. ,,Braţele" crucii se pot afla şi sub alt unghi în afară de cel de 90°, ca de exemplu, de 60°.
Bineînţeles, datorită formelor cristalelor maclate, lumea a folosit mereu staurolitul ca un ornament pentru credincioşi; fiind şlefuite, cristalele maclate par a fi cruci perfecte. Totuşi, astăzi staurolitul nu este folosit la ornamente, decât în cazul descoperirii unui cristal rar, ce poate arăta bine şlefuit.
În ciuda maclelor frecvente, staurolitul se găseşte ca şi restul mineralelor, ,,singur'', sau în agregate masive formate din granule compacte sau forme neregulate.

DURITATE MARE: ELEMENT DE RECUNOAŞTERE
Staurolitul poate fi recunoscut foarte uşor, în primul rând după cristalele maclate. O altă proprietate, prezentă la silicaţi, dar nu în toate cazurile, este duritatea, care, la mineralul cu pricina, este ca a cuarţului sau mai mare cu jumătate de grad pe scara Mohs. Bineînţeles, el poate fi zgâriat de minerale mai dure.

TESTE ŞI RECOMANDĂRI
Staurolitul este recunoscut uşor după macle, după duritate, dar şi după culoare. Brunul său specific îi poate da de gol identitatea de cele mai multe ori. Acesta este infuzibil ( nu se topeşte într-o flacără deschisă) şi insolubil în acizi. Totuşi, acidul sulfuric îi poate afecta suprafaţa, lăsându-i urme uşoare. Recomand curăţarea cu apă distilată sau acizi uşori.

ORIGINI ŞI RĂSPÂNDIRE
Staurolitul se găseşte în roci sedimentare, în gnaise şi şisturi de mică. Mineralele asociate ale acestuia sunt: granatul, paragonitul, kynitul (distenul), muscovitul şi cuarţul. Mai poate fi găsit în nisipuri aluvionare.
Răspândire: Minas Gerais (Brazilia), Moravia (Cehia), Morbihan, peninsula Bretagne (Franţa), Como şi Sandrio (Italia), Loch Ness (Scoţia), Pizzo Forno, Ticino (Elveţia), Georgia; New Mexico; Carolina de Nord şi Virginia (SUA), plus foarte multe alte locuri.

RĂSPÂNDIREA ÎN ROMÂNIA
Cele mai frumoase cristale se găsesc la Baia de Arieş, în munţii Metaliferi, însă, staurolit se mai găseşte în multe alte locuri: Munţii Făgăraşului şi Munţii Lotrului (în depozite aluvionare pe râul Lotru, în zona oraşului Brezoi), Munţii Sebeş, Munţii Rodnei, Munţii Semenic, Munţii Poiana Rusca, etc.

FIŞĂ DE CARACTERIZARE
STAUROLIT

• Clasă: silicaţi, sub-clasa nezosilicaţilor
• Sistem de cristalizare: monoclinic sau pseudo-ortorombic
• Formulă chimică:(Fe,Mg,Zn)2Al9(Si,Al)4O22(OH)2
• Duritate: 7-7 jumătate
• Densitate: 3,7-3,8
• Clivaj: definit
• Spărtură: neregulată
• Culoare: brun-roşiatică sau negru-maronie
• Urmă: albă
• Luciu: sticlos sau răşinos
• Luminescenţă: inexistentă

Auricalcit

Auricalcitul, un mineral superb şi fragil, foarte întâlnit şi răspândit în natură, este foarte moale pentru a folosi în industrie. Cu toate acestea, este foarte apreciat de colecţionari, având o culoare foarte frumoasă, verde-pal sau albastră-deschisă.

Este un mineral foarte delicat, ce poate fi găsit oriunde în lume. Ca alcătuire chimică, este un hidroxid carbonat de cupru şi zinc. El mai formează cruste de cristale fragile şi subţiri. Are o duritate foarte mică, şi nu are întrebuinţări practice sau industriale.
Despre răspândire nu putem spune decât că auricalcitul este un mineral comun, foarte răspândit. Dintre cele mai importante locuri unde găsim auricalcit în România sunt: Dognecea, Ocna De Fier, Moldova Nouă, Băiţa Bihor, etc.

TESTE ŞI RECOMANDĂRI
Auricalcitul se curăţă cu apă distilată. În cazul în care el nu poate fi descoperit după culoare, puteţi folosi acid clorhidric, în care auricalcitul se dizolvă cu efervescenţă.

FIŞĂ DE CARACTERIZARE
AURICALCIT

• Clasă: carbonaţi
• Sistem de cristalizare: ortorombic
• Formulă chimică: (Zn, Cu)5(CO3)2(OH)6
• Duritate: 1-2
• Densitate: 3,9-4,0
• Clivaj: perfect
• Spărută: neregulată-sfărâmicioasă
• Culoare: bleu, albastru-verzui, verde-pal
• Urmă: turcoaz-pal
• Luciu: mătăsos spre perlat
• Fluorescenţă: inexistentă

Smithsonitul

Smithsonitul este una dintre principalele surese de zinc, iar cele mai frumoase eşantioane sunt folosite ca pietre ornamentale.

Deşi este, deregulă, un mineral cu culoarea albă, el poate fi albastru, brun, verde-măr, cenuşiu, roz intens, purpuriu şi galben închis sau deschis.
Smithsonitul a fost cunoscut timp de mii de ani sub numele de calamină, dar a primit numele actual în onoarea lui James Smithson, cel care a fondat Institutul Smithsonian din Washington DC. Legătura dintre James Smithson şi acest mineral este că acesta, fiind foarte bogat, şi-a dedicat viaţa studiind zinc-ul, smithsonitul fiind un carbonat de zinc.

UTILIZĂRILE SMITHSONITULUI...PENTRU ZINCUL SĂU!
Ca clasare, după sfalerit, smithsonitul este cel mai important mineral din care se extrage zinc. Zincu-ul este un element alb, iar atunci este expus la aer umed este acoperit cu un strat rezistent la coroziune. Zinc-ul este folosit în industrie la aliaje, anume la aliajul dintre nichel şi argint, şi mai este folosit la aliajele de turnare şi la electrozii bateriilor.

PIATRĂ ORNAMENTALĂ!!!
Smithsonitul poate fi atât de decorativ, dar şi atât de util! Unele varietăţi verzi sunt folosite la bijuterii sau sunt tăiate în stil caboşon; eventual, acesta poate fi folosit la mărgele.
Unule dintre cele mai frumoase cristale provin din mina Tsumeb, din Namibia.

COMPOZIŢIE
În forma sa pură, smithsonitul este compus din 65 % oxid de zinc şi 35 % dioxid de carbon.

MINERALELE AU...SOSII!
Acest mineral, smithsonitul, are chiar ŞI O SOSIE! este vorba de mineralul hemimorfit, cu care se aseamănă foarte mult. Pentru a diferenţia cele două minerale este nevoie de o foarte amănunţită analiză chimică. [[pentru a vedea alte date despre mineralul HEMIMORFIT, daţi click aici]]
TESTE: Smithsonitul se dizolvă în acid clorhidric şi se dizolvă cu efervescenţă. Este mai moale decât hemimorfitul.

ORIGINI ŞI RĂSPÂNDIRE
Smithsonitul este un mineral secundar (acest lucru înseamnă că este format în urma transformării unor minerale preexistente).
Cea mai mare parte a smithsonitului apare în mine de zinc şi cupru, care au reacţionat chimic cu oxigenul din aer şi apă. Minerale asociate: azurit, ceruzit, galena, hemimorfit, malachit, piromorfit şi sfalerit.
Răspândire: Kanwe (Zambia), Tsumeb (Namibia), Laurion (Grecia), Yellville (Arkansas- SUA), Tin Mountain (Dakota de sud-SUA), Kelly (New Mexico).

RĂPÂNDIREA ÎN ROMÂNIA:
Sasca Montană, sub forma unor cruste multicolore, la Băiţa Bihor, Cavnic, etc.

FIŞĂ DE CARACTERIZARE

• Clasă: carbonaţi
• Sistem de cristalizare: trigonal
• Formulă chimică: ZnCO3
• Duritate: 4-4 jumătate
• Densitate: 4,3-4,45
• Clivaj: perfect
• Spărtură: concoidală spre neregulată
• Culoare: incolor, uneori colorat, de la verde la galben, roz, bleu, etc
• Luciu: sticlos spre perlat
• Luminescenţă: inexistentă
  

Hemimorfitul

Hemimorfitul este un mineral comun, cu largă arie de răspândire. Atunci când apare în zăcăminte de mari dimensiuni, este extras pentru cantitatea sa de zinc.

HEMIMORFISMUL
Hemimorfitul este un mineral secundar ce se formează când alte minereuri de zinc se oxidează de către aer sau apă la suprafaţă. De asemenea, mai poate fi găsit în depozitele de calcar.
Este foarte frecvent asociat cu minerale precum anglezitul, cerusitul, galena, smitsonitul şi sfaleritul.
Cristalele de hemimorfit au forme diferite la capete, iar el nu este singurul mineral hemimorfic.

RĂSPÂNDIRE
Este larg răspândit pe glob, mai ales în Mexic. În România se găseşte la Băiţa Bihor.
Se găseşte şi în Insulele Britanice.

FIŞĂ DE CARACTERIZARE
HEMIMORFIT
Clasă: silicaţi
Sistem de cristalizare: ortorombic
Formulă chimică: Zn4Si2O7(OH)2H2O
Duritate: 5
Densitate: 3,5
Clivaj: perfect
Spărtură: concoidală
Culoare: incoloră, alb, albastru-pal, verzui sau gri
Urmă: albă
Luciu: sticlos sau mătăsos
Luminescanţă: inexistentă