Ce sunt mineralele de fapt?

Agricultura, creşterea pădurilor, dar şi dezvoltarea omului şi a tuturor animalelor depinde de minerale, care se găsesc în sol sau pământ. Toate mineralele sunt folosite, cuarţul la dispozitivele cu ultrasunete, prin urmare a devenit vital pentru siguranţa submarinelor militare. Turmalina este utilizată la instrumentele de utilizare a presiunii. Calcitul se foloseşte pentru a produce gumă de mestecat, sticla, cauciucul şi împreună cu fluorina se face pasta de dinţi. Mica este utilizată pentru a fabrica tapetul, vopseaua, lubrifianţii şi se mai foloseşte la strălucirea pereţilor. Numărul de posibilităţi de utilizare al mineralelor este nelimitat. Dar ce sunt de fapt mineralele?
Exemple de cele mai vizibile minerale asociate sunt pietrele şi rocile. Cu excepţia notabilă a mercurului, toate mineralele sunt grele dure şi compacte. Cristalele sunt substanţe solide care prezintă forme neregulate.
Un cristal are o substanţă cu formă constantă şi regulată. Aceasta înseamnă că, dacă cristalele minerale sunt fărămiţate, în particule minuscule, fiecare dintre acestea îşi păstrează structura moleculară a cristalului de provenienţă. Astfel sunt identificate mineralele.
Mineralele sunt substanţe naturale, care se formează în interiorul sau exteriorul mai multor roci. Pentru a le extrage din rocă este nevoie adesea de săpături adânci în scoarţa terestră- în mine, în puţuri sau în tunele.
Substanţele artificiale care au fost create integral sau parţial de oameni, animale sau plante nu sunt minerale adevărate. De exemplu rubinul extras cu mari eforturi din Thailanda este un mineral adevărat. Însă rubinul folosit la lasere, deşi destul de pur, nu este un mineral adevărat, pentru că este creat de mâna omului. Un mineral adevărat trebuie să evolueze fără intervenţia vreunei fiinţe vii. Această evoluţie este numită evoluţie anorganoică. Chihlimbarul, de exemplu, nu este un mineral, asta pentru că particulele sale nu îşi păstrează forma atunci când este fărămiţat, dar mai este şi faptul că chihlimbarul este o răşină fosilizată, produsă de milioane de ani de către conifere.
Exploatarea minierală pentru scoaterea mineralelor este extrem de dificilă şi foarte periculoasă. Totuşi, ea merită efortul. Din minerale putem extrage o mare varietate de substanţe fără de care multe lucruri nu ar exista, şi mai e ceva: frumuseţea mineralelor uneori îi face pe oameni (de exemplu pe mine) să se facă geologi sau mineralogi şi să-i pună în fericita situaţie de a îşi începe o colecţie unică de minerale şi pietre semipreţioase. Unele sunt valoroase doar pentru renumele şi raritatea lor, de exemplu aurul, iar altele, foarte comune şi mai puţin valoroase sunt date la o parte, lucru foarte greşit. De exemplu din mineralul kainit se extrage clorul, folosit în anestezie sau la albire, potasiul, al cărui compuşi sunt folosiţi în agricultură, şi magneziul, utilizat la medicamentele precum laptele de magneziu. Acestea nu sunt foarte valoroase din punct de vedere al frumuseţii sau al rarităţii, dar ca utilizare se pot numi chiar vitale vieţii moderne a omului.
Rocile sunt compuse din anumite combinaţii de minerale, iar din infinitul număr de moduri în care mineralele se pot combina, rezultă o imensă varietate de roci şi pietre. Mineralul calcit, de exmplu, este prezent în calcar, în timp ce cuarţul, feldspatul şi mica pot fi extrase din roca numită granit.
Există şi roci din care nu pot fi extrase minerale. Acest lucru se întâmplă de obicei din cauză că mineralele constituite în aceste roci sunt în cantitate foarte mică sau sunt foarte fin granulate. Un exemplu de acest fel este obsidianul. Acesta se găseşte în scurgerile de lavă şi conţine mari cantităţi de dioxid de siliciu, o combinaţie de siliciu cu oxigen- două elemente foarte răspândite.
Obsidianul este de fapt sticlă vulcanică ( substanţă amorfă), dar unii specialişti îl consideră rocă.

CÂTE MINERALE EXISTĂ?
În prezent, există peste 4000 de minerale denumite. Numărul lor este mereu în creştere, în fiecare an descoperindu-se peste 30 de tipuri de minerale noi. Multe dintre aceste minerale din cele 30 sunt ,, tăiate de pe listă", deoarece ele îndeplinesc nişte teste care arată de fapt adevărata lor identitate. Dar per total tot există o creştere netă. Dacă adunăm toate numele înregistrate de minerale ajungem la concluzia că cele sunt descoperite 15 000 de minerale. Această cifră, 15000 include toate tipurile, variaţiunile şi denumirile învechite folosite în industrie şi comerţ. De exemplu, mineralul SARE GEMĂ este cunoscută de către mineralogi HALIT, iar în industrie se cunoaşte sub numele de SARE DE BUCĂTĂRIE.