Crisoberilul. Safirul

CRISOBERILUL

Crisoberilul este unul dintre cele mai dure minerale de pe Terra. Considerat piatră preţioasă este foarte rar folosit în industrie. Ea este o piatră preţioasă cu o personalitate aparte. Varietăţile sale, Alexandritul şi citofanul (ochiul de pisică) se folosesc cu precădere la fabricarea bijuteriilor. El are un aspect atrăgător: transparent cu culoarea galben- verzui, fiind foarte la modă în epoca victoriană.
Fiind o substanţă foarte dură, crisoberilul este insolubil, chiar şi atunci când se folosesc acizi. Numele său vine din greacă, unde chrysos înseamnă auriu, iar berullos piatră preţioasă.
Cele mai frumoase cristale de crisoberil se găsesc în Sri Lanka, Brazilia sau Italia. Mostre spectaculoase de Alexandrit se găsesc în Munţii Ural din Rusia.
Aceleaşi capacitate ca şi Alexandritul (îşi poate schimba culoarea) o mai are şi granatul grosular din estul Africii.
Fişă de caracterizare
Clasă: oxizi
Sistem de cristalizare: ortorombic
Formulă chimică: BeAl2O4
Duritate: 8 1/2
Densitate: 3,7
Clivaj: prismatic distinct
Spărtură: concoidală
Culoare: variată
Urmă: albă
Luciu: sticlos spre adamantin
Fluorescenţă: în principal inexistentă, dar apare în anumite condiţii



SAFIRUL

Safirele sunt cele mai preţioase şi mai frumoase pietre preţioase de pe Pământ. Ele sunt extrem de dure şi de rezistente la căldură. Safirele sintetice au o gamă largă de aplicaţii industriale.

Frumosul safir albastru este o bijuterie frumoasă, dar ca mineralul cu cea aproape cea mai mare duritate de pe Pământ este apreciat şi pentru proprietăţile sale industriale. Deoarece pietrele preţioase sunt acum atât de rare, se fabrică şi safire sintetice, care reprezintă toate calităţile de uz industrial ca şi la cel natural. Cristalele făcute de mâna omului sunt folosite la fabricarea instrumentelor electrice sau optice sau a ferestrelor furnalelor, unde sunt supuse la temperaturi foarte înalte.
În general, se ştie că safirele sunt albastre, dar ele pot avea şi alte culori, precum roz şi galben. Termenul de ,,safir" este folosit de obicei pentru varietatea albastră a corindonului. La fel ca şi safirul, rubinul este un corindon.

Sub denumirea de Safir sunt cunoscute toate pietrele prețioase din corindon cu singura excepție a variantei de culoare roșie rubinie care este denumit rubin. Însă este foarte răspîndită denumirea de safir, a pietrelor prețioase de culoare albastră, dar acest albastru nu trebuie înțeles ca și culoarea cerului senin, ci toate nuanțele de albastru până la albastru foarte închis și chiar negru.

Safirul este un mineral ce apare sub formă de monocristale Al₂O₃ Culoarea o determină impuritățile ca de exemplu cu Fe²⁺-, Fe³⁺-, Cr³⁺-, Ti⁴⁺- sau V⁴⁺-Are duritatea 9 pe scara Mohs, după diamant. Rocile unde s-au găsit safire se numesc Pegmatite care prin procese de eroziune au fost transportate și depozitate în aluviuni, în albiile apelor curgătoare. Țările mai importante în producția de safire sunt Sri Lanka (denumirea veche Ceylon), India mai nou USA Australia, și Nigeria. Pe cale sintetică se pot produce safire de o calitate perfectă și de o mărime aproape nelimitată. Pe lângă utilizarea lor ca pietre prețioase, a fost utilizat din anii 1950 până în anii 1960 ca vârf al acului patefoanelor și picup-urilor. O utilizare o are și în producerea laserului, prin monocristale sintetice de safir care prin conținutul în Galliumnitrid contribuie la producerea laserului de culoare albastră și LEDului de culoare albă, albastră și verde. Prin introducera ionilor de titan la producerea cristalelor sintetice, este de asemenea utilizat in industria laserului cu lungimea de undă între 750 până la 1000 Nanometri. Pentru geamuri expuse unor condiții extreme de temperatură și presiune ca de exemplu avioane de recunoaștere sau nave spațiale, se utilizează safire sintetice cu un diametru până la 75 cm.

• Safirul natural descoperit până în prezent este Steaua Indiei de 563,35 carate, găsit (1901) în Sri Lanka fiind vândut de John Pierpont Morgan muzeului american American Museum of Natural History .

• Padparadscha este denumirea comercială pe singaleză a varietăților de safir de nuanță roz-portocalie.

Fişă de caracterizare
Clasă: oxizi
Sistem de cristalizare: trigonal
Formulă chimică: Al2O3
Duritate: 9
Densitate: 4
Clivaj: inexistent
Spărtură: concoidală spre neregulată
Culoare: albastră
Urmă: albă
Luciu: subdamantin, sticlos
Luminescenţă: inexistentă