vineri, 8 octombrie 2010

CELE MAI FRUMOASE MINERALE





AURICALCITUL

Auricalcitul este o specie de mineral fotmat din carbonat de cupru anhidru şi forma zinc cu impurităţi de calciu.
Cunoscut încă din antichitate ca ,,cuprul Corint", numele lui vine din limba greacă şi înseamnă cupru de munte.
Se găseşte în minele Loktevskoye, în masivul Atai din Siberia, dar cele mai frumoase eşantioane provin din Arizona şi din Utah, SUA.
Imediat ce este descoperit, auricalcitul trebuie curăţat cu apă distilată.
TESTE- Acest mineral este foarte efervescent, iar în combinaţie cu acidul clorhidric se dizolvă, aşa că poate fi testat prin scufundarea unei mici bucăţi din acest mineral în soluţia de mai sus.
Auricalcitul se mai poate găsi, dar cu greu, şi în următoarele locuri: Tsumeb-Namibia, Yanga Kubanza- Zair, Diferitele regiuni din Franţa, Grecia, Italia, Rusia şi Marea Britanie. În Marea Britanie, acesta are o mai mare arie de răspândire: Cumbria şi în jurul oraşului Matlock din Derbyshire Peak District, dar şi în nord, anume Leadhills, regiunea Strathclyde.



Fişă de caracterizare:
Clasă:carbonaţi
Sistemul de cristalizare: ortorombic
Formula chimică:(Zn, Cu2)5(Co3)2(OH)6
Duritate:1-2
Densitate:3,9- 4,1
Clivaj:perfect
Spărtura:neregulată, foarte sfărâmicoasă
Culoare:verde pal, albastru verzui, albastru
Urmă:albastru luminos, turcoaz-pal
Luciu: mătăsos şi luciu de perlă
Luminescenţă: inexistentă


ALEXANDRITUL
Alexandritul, numit şi Crisoberyl, ia naştere în urma proceselor pegmatitice.
Alexandritul a fost descoperit în Rusia, În 1842 şi are capacitatea uimitoare de a îşi schimba culoare, lucru mai rar întâlni chiar şi la minerale. Această schimbare a culorii este dată de lumina caracteristică, anume la lumină naturală este verde, iar la lumina artificială se face roşu.
Alexandritul este folosit în industrie pentru că poate fi utilizat la filtrarea razelor şi a radiaţiilor ultraviolete şi radiaţiile cosmice periculoase, dar este colecţionată şi de către geologi sau colecţionari, nu numai pentru frumuseţea acesteia, dar şi pentru incredubila ei capacitate pleocroică.

Fişă de caracterizare:
Clasă: oxizi
Habitus: tabular
Formulă chimică: BeAl2O4
Duritate: 8 1/2
Densitate. 3, 75
Clivaj: distinct
Spărtură: concoidală
Culoare: verde şi roşu; pleocroic
Urmă: albă
Luciu: sticlos
Fluorescenţă: inexistentă

Alexandritul la diferitele lumini.

Un comentariu:

  1. Doamne ce superb e auricalcitul . . . ma bucur ca ai scris despre el !

    RăspundețiȘtergere

Salut! aştept comentariile voastre referitoare la postare şi blog!

Urmăriţi blogul Roci şi minerale prin e-mail!